Cele mai iubite 5: Amalia Dobre

După o primă selecție de lucruri preferate, aveam 23 de poze într-un folder care se numea „cele mai iubite 5”. Apoi am început să șterg și, cu fiecare delete, creştea sentimentul de vinovăţie. Până la urmă, aşa se întâmplă dacă ești genul care se atașează de lucruri; care păstrează orice bilet de autobuz sau pietricică sau șervețel care-i amintește de ceva; care nu spală un tricou și nu-l mai îmbracă niciodată pentru că a fost purtat într-o zi anume.

Cerceii de la Ileana

Ileana era prietena soacrei mamei prietenului meu. Haha. Ileana a stat o bună perioadă pe Caragiale, nr. 1, în București, avea o guvernantă germană și servitori care i-au fost alături până prin anii '80. Ştia germană și franceză cam cum știa română şi era rudă cu Barbu Delavrancea, din partea mamei. N-a fost măritată niciodată și n-a gătit în viaţa ei. Îi plăcea muzica clasică, dar asculta și Bob Dylan, deși nu știa deloc engleză.

Nu am cerceii de la Ileana, pentru că n-o cunosc, dar mama prietenului meu mi-a povestit atât de multe despre ea încât e aproape ca și cum mi i-a făcut Ileana cadou, într-o după-amiază, când am mers în vizită, am stat la taclale şi am băut ceai în ceșcuțe de porțelan.

Geanta Mulberry

O port destul de rar şi numai cu haine lălâi. E geanta mea hippie, luată de la mama, prin anul I sau II de facultate. (Acum nu prea îmi mai dă lucruri de-ale ei, trebuie să mă rog mult de ea, zice că i-am luat toate chestiile mișto.) Cred că e cea mai frumoasă geantă din lume. Şi are şi franjuri.

Rochia neagră de la H&M

E preferata mea în momentul ăsta. În ultima perioadă mă îmbrac des în negru. Nu are legătură cu starea, că nu mă simt all black, dar are sigur legătură cu faptul că îmi place contrastul cu nuanţa părului.

Cardiganul bătrân

Are 25 de ani și, în existența hainelor, 25 de ani e chiar o vârstă foarte înaintată. Cam ca un bătrânel cărunt cu baston din lemn de frasin. L-am primit de la mama prietenului meu. E împletit de ea, din mohair și lână, când avea vârsta cardiganului. Îl iubesc atât de tare. E găurit pe alocuri, dar nu-mi pasă, îl port așa.

Semnul de carte

Îl am de la Paris. Îmi amintește în fiecare zi la ce pagină am rămas și că am fost păcălită. Urma să merg într-un team building la Budapesta cu prietenul meu și colegii lui. Sau cel puțin așa mi-a zis el, pentru că, ajunsă în aeroport, în timp ce stăteam la coadă la check-in, de plictiseală și pentru că mi se părea dubios că nu era niciun coleg acolo, m-am uitat pe ecranul din faţă. Scria destul de citeţ: Paris. Trebuie să existe semne de carte și pentru cărțile nescrise, nu?

Amalia Dobre are 29 de ani şi e capul bunătăţilor la Mugs & Bubbles Magazine. Într-o lume ideală, ar obosi cărând reviste de la poştă acasă şi ar avea o bibliotecă de reviste, precum Karl Lagerfeld „o revistotecă, haha, să vină oamenii să împrumute ediții vechi, cu bilețele pe care să scrie: Fucking Young, #3 și #4; Lone Wolf, #7 și #8.” Îi plac discuţiile absurde.