Cele mai iubite 5: Cătălina Hirean

Am o viață imaginară extraordinară: sunt un fel de Kate Moss cu picioare slăbănoage care joacă neîncetat în filmele lui Wes Anderson. În concedii mă duc în India, unde pozez haine puse la uscat, asta când nu fac alte chestii spirituale pe acolo. De asemenea, am o gramadă de haine imaginare: geacă de piele neagră, pentru care nu a murit nici măcar un animal, papuci cu lumini (sau leduri?), pantofi cu talpă înaltă în care se rotește o balerină. În viața reală, am două dulapuri de haine și doi motani, Gimli și Gandalf. Toate hainele sunt pline de păr de pisică.

Tenișii cu scoici și nisip

Nu a fost dragoste la prima vedere. I-am ales pe fugă pentru că cineva mă suna din cinci în cinci minute să mă grăbesc. Trebuia să plecăm la mare. Nu cred în papucii de plajă, șlapi, flip-flops sau ce alte denumiri mai au, nici în sandale. Au fost singura mea variantă. I-am distrus vara trecută, mai ales că am și alergat cu ei dimineața. Înțeleg foarte bine rostul papucilor de alergare, știu cum trebuie să fie și cum trebuie să-ți simți picioarele în ei. Cu tenișii însă a fost diferit să alerg… și periculos. Simțeam fiecare scoică pe care călcam, cum îmi fugea nisipul de sub picioare și intra în papuci. Mă gândeam că e și bine și rău că mă dor tălpile și mă gâdilă nisipul printre degete; dar mai mult bine pentru că urma să răsară soarele și eu simțeam atât de multe. Îi păstrez într-o cutie pe balcon, murdari de nisip și cu scoici înauntru. O să îi spăl vara viitoare.

Fusta serioasă

Mama îmi zice tot timpul că trebuie să mă îmbrac „mai serios”. Asta numesc eu fustă serioasă. Am găsit-o pe net și e singura chestie de îmbrăcat luată din online de la care nu am făcut o mini depresie atunci când am primit-o acasă. Este suficient de lungă încât să îmi acopere semnele din genunchi rămase de la căzăturile cu bicicleta și perfectă pentru când simt nevoia să mă îmbrac aproape ca o bunicuță. Cu fusta asta sunt o Cătălină mai înțeleaptă. O iubesc pentru că atunci când o port, lumea mă lasă în pace, dar în același timp pare să mă ia în serios.

Șosetele cu panda

Șosetele sunt o parte foarte importantă din viața mea. Dacă mă-ntrebați pe mine, cele mai frumoase șosete din lume sunt la Oysho. Am de acolo șosete cu fluturi, pisici, flori, prințese, biciclete. Am chiar și cu toate zilele săptămânii. E mult mai ușor să supraviețuiești unei zile de luni când porți șosete pe care scrie Friday. Cele mai iubite sunt astea cu urși panda. Despre urșii panda se crede că aproape toată lumea îi iubește. Asta îmi amintește de-o glumiță celor de la WWF, care făcea referire la pescuitul excesiv al unor pești care purtau câte o mască pentru a semăna cu un panda, iar mesajul era Would you care more if I was a panda?. Mi-aș dori să fiu un urs panda. Aș fi mult mai ușor de iubit.

Rochia cu inimă

Cu rochia asta m-aș îmbrăca în fiecare zi. E genul de rochie care te face să îți pară rău că nu ești o persoană care merge la petreceri pretențioase sau la nunți sau oriunde ar fi potrivit să o porți. Este custom-made și o am de la niște domnișoare minunate, Laura și Silvia, ieșencele de la Chotronette. Le-am descoperit pe pagina lor de Facebook, acum vreo patru ani și de atunci mă tot întorc acasă cu câte o rochie de la ele, pe care uneori habar n-am unde o voi purta. Acum doi ani le-am cunoscut și mai bine, când m-au invitat să le fiu model pentru o campanie. M-au făcut să regret că mi-am julit genunchii când eram mică și n-am mai putut fi Kate Moss, așa cum visam. M-a consolat, însă, rochia asta mov cu inimă. Apropo de asta, dacă mă gândesc mai bine, am minim treizeci de chestii de îmbrăcat cu inimi. Cred că trebuie să ne purtăm inimile pe la oricine și pe oriunde avem ocazia.

Rucsacul hipiot

L-am luat de la Accesorize și are un fel de soră mai mare, o geantă, tot de acolo, tot cu flori. Când ies cu rucsacul ăsta din casă, îmi imaginez că în fața blocului mă așteaptă un hippie van. Este rucsac de mers în excursie, rucsac de mers la plajă, de dus la sală, la serviciu și rucsac de dus pisicile la veterinar. E un fel de rucsacul bun la toate. Plus că îmi amintește de o perioadă din viața mea în care am încercat să fiu hipioată și nu am reușit. Acum am rămas doar part-time hippie.

***
Cătălina Hirean e o ieșeancă de 26 de ani, jumătate om de Litere, jumătate om de informatică. Recent aruncată cu capul înainte într-ale freelancing-ului, după aproape 4 ani de corporație, se relaxează cu filme fantasy – LOTR e seria ei preferată, iar după ultimul Hobbit crede că viața ei e un pic mai tristă -, filmele lui Wes Anderson și multe seriale. E obsedată de rufele întinse la uscat, pe care le vede peste tot și pe care le adună pe Laundry Nice Day.