Cele mai iubite 5: Diana Ioana Mărăşoiu

Parfum Alien
„Te pot găsi după mirosul parfumului ăsta oriunde în Control,” mi-a spus la un moment dat un tip și de atunci a rămas parfumul meu de agățat. E amuzant că aproape niciun băiat nu mai știe cum erai îmbrăcată prima oară cand s-a pupat cu tine, dar toți își vor aminti cum miroseai în scobitura aia caldă a gâtului.

Basca roșie franțuzească
Aș da o săptămână din viața mea pe o zi din viața personajului interpretat de Eva Green în The Dreamers. Mi-aș pierde bucuroasă încă o dată virginitatea cu Michael Pitt, aș dormi goală cu frățiorul Louis Garrel și mi-aș face câteva poze cu Instagramul, purtând basca roșie și lanțuri la poarta cinemaului. Pentru posteritate.

Playboy decembrie 1972
Poate o revistă nu intră tocmai în categoria itemurilor purtabile, dar numărul ăsta vechi din Playboy l-am purtat prin toată casa cu mine și încă mai am de citit din el. L-am primit în urmă cu doi ani în preajma Crăciunului. Postasem coperta cu el pe Facebook și declarasem că mi-ar plăcea tare mult să-l posed. La câteva săptămâni după, am primit la birou coletul cu el. Era un cadou de la un domn necunoscut din lista mea de Facebook, un cadou care m-a bucurat mai mult decât toate “poke-urile” și “like-urile” din lume.

Blana mea cea de toate zilele
Sunt friguroasă din fire de pisică și mărturisesc că dârdăi și mai rău când văd pe stradă, în zilele cu minus, fete cu gecuțe scurte din piele care nu le acoperă mijlocul, purtând fuste și rochii fără dresuri. O fi sexy, dar eu sunt mai sexy când îmi e cald. Așa că haina de blană e piesa mea de rezistență în vremuri reci. Mi-am luat-o din Munchen dintr-un H&M, cu 30 de euro la juma de preț și am făcut ravagii cu ea din prima zi. Imediat după ce am cumpărat-o, am și pus-o pe mine, că se asorta cu rujul roșu, și am intrat într-un Mc. În timp ce-mi savuram pe îndelete fast-food-ul ascultam conversația a doi nemți care se mirau că o rusoaică înstărită mănâncă un amărât de cheeseburger.

Brățară Alexander McQueen
Am încercat să-mi dau seama de când am obsesia asta clișeistică pentru capete de mort dar nu reușesc să-mi pun singură un diagnostic. Probabil are legătură cu copilăria și cu momentele în care scheleții lui Tim Burton mi se păreau mai drăguți și mai vii decât păpușile Barbie. Brățara Alexander McQueen e cadoul ăla minunat, luat fără motiv și dat în taxi în fața mall-ului, înainte de a merge la un film de groază. Îmi place că i-am descoperit rapid dubla funcționalitate. O poți purta înfășurată la mână sau pe post de colier, la gât. La o adică poți grava numele „stăpânului” pe bănuț, în caz că te pierzi.