Cele mai iubite 5: Diana Matilda Crişan

Mă plimb des prin H&M-uri, poftesc la lucruri pe care în mod normal nu le-aş purta, tocuri, gene şi unghii false, pălării, peruci, sau lucruri cu sclipici.

Nu citesc reviste de modă, deşi e plină casa din cauza iubitei lui tata. Uneori mai arunc un ochi de dragul fotomodelelor sobre şi sulimenite somptuos, dar mă plictisesc teribil articolele.

Am adunat prodigios de multe haine, pe unele le-am îmbrăcat cel mult o dată, pe altele le-aş purta în fiecare zi. Stilu-mi este într-o transformare hojma datorită perioadei adolescentine, însă mi-ar plăcea să tindă mai mult spre negru ca să nu se observe că e neglijent şi necăutat, dar uşor feminin.

Fusta neagră lungă

Am învăţat să port fuste lungi de la o ţigăncuşă frumoasă din Mega Image. Acum câţiva ani am renunţat cu uşurinţă la blugi, drept urmare întreaga-mi garderobă e formată din rochii şi fuste, dintre care fusta neagră îmi e cea mai dragă, deşi am cumpărat-o fără să o probez, uitându-mă la ceas.

Blana albă

Când o îmbrac, îmi închipui că sunt Crăiasa Zăpezii înrudită cu Olivia din Io e te (sau invers) care purta o blană lăţoasă, neagră şi lungă. Am avut mereu o reţinere să recitesc povestea, vrând ca amintirea mamei care mi-o citeşte să rămână intactă, aşadar nu-mi amintesc ce naţionalitate avea Crăiasa şi nici nu pot răspunde oamenilor când mă întreabă dacă sunt rusoaică sau nu.

Dresuri (albe, negre, colorate şi celeste)

Iarna îmi ţin de cald, vara îmi colorează ţinuta.

Am adunat în jur de 30 de dresuri de diferite culori, texturi şi modele, plus două foarte speciale, cu sclipici, alintate între prieteni „dresuri celeste”. Uneori (rareori), când am unghiile mari, folosesc tehnica furată de la mama: îmbrac dresul purtând o pereche de mănuşi, ca să nu-l agăţ.

Pantofii verzi

Uitasem de ei până am văzut că o niponă postase pe instagram o poză cu o pereche identică. Îi port rar, deoarece sunt bărbăteşti, şi chiar dacă sunt (aproximativ) numărul meu, în exterior par mai mari din cauza tălpii. Într-o zi eram foarte hotărâtă să-i port aşa că am avut geniala idee de-a înlătura cotorul tălpii, am încercat să-l pilesc, să-l topesc şi să-l tai, am renunţat după 3 ore. Povestea lor a rămas următoarea: sunt pantofii unui amic gay pe care i-am primit la schimbul unor converşi albi.

Tricoul vopsit şi tăiat

Când pictez, am nevoie de o cârpă cu care să îmi şterg pensulele îmbibate în culori de ulei. Cum mi se întâmplă să pictez pe semi-întuneric, am nimerit tricoul alb în loc de cârpă. De atunci am continuat să-l folosesc până l-am umplut. A fost o idee vertiginoasă să iau tricoul de la uscat şi să-l tai cât să dea bine cu fustele negre. Multă vreme a purtat mirosul ameţitor de ulei de in, miros care-mi place grozav, dar pentru alţii e respingător, iar asta îi dădea un farmec anume.

Diana e o elevă din Cantemir, Bucureşti, care visează la pictură şi regie de film, plimbări prin pădure şi un bucătar personal.