Visez la un șifonier mare, dar nu în stilul Sarah Jessica Parker, ci la unul apropiat de Helena Bonham Carter. Unul în care să îmi țin toate nebuniile fără să le înghesui/strivesc, mutându-le constant. Însă, până atunci mai este și trebuie să mă mulțumesc cu un bagaj făcut pe jumătate aproape tot timpul. Îmi dă puțin de furcă și imaginea modelelor de la castinguri, așa că printre ținutele simple înghesui pantofi cu toc, nu un tutu verde doar pentru că îmi place și nu se știe niciodată. Totuși, există articole pe care le iubesc, din varii motive, la care n-aș renunța, indiferent de dimensiunea bagajului:
Little Black Jacket
De la înmormântări la cumetrii, de la examene la castingul pentru Vera Wang, jacheta aceasta a fost peste tot și le-a văzut pe toate. Ciudat e faptul că am ezitat când am cumpărat-o: era cambrată, afurisenia, și asta mă făcea să am dubii. Am găsit-o în primele zile de studenție, într-un magazin obscur de lângă facultatea mea, pe care l-am botezat La Tanti. A costat mai puțin decât un meniu la Mac, deși, dacă aș fi luat-o direct de la United Colors of Benetton, aș fi mâncat, mai apoi, eugenii trei săptămâni. Am impresia că merge în orice combinație lăsată pe pământ, așa că sunt șanse mari să mor îmbrăcată cu ea pentru că nu dă niciun semn de deteriorare, deși are deja vechime.
Fluturele
În urmă cu trei ani am avut prima colaborare cu o firmă de lenjerie și, la sfârșit, am primit cadou de la ei un fluture, adică un sutien care era denumit așa datorită broderiei de pe cupe. Țin minte că m-am entuziasmat când l-am văzut și am făcut o groază de glume deocheate. Urma să fie primul dintr-o serie lungă și îi bănuiesc pe cei din echipă, chiar și astăzi, că mi le dau cadou tocmai pentru bancurile de după. Faptul că nu are bretele obișnuite, ci panglici care se leagă pe umăr, s-a dovedit a fi ca cireașa de pe tort. Încă mi se pare cel mai frumos dintre toate, e comod și arată bine pe piele. Ce să mai cer?
Rochia Lanvin
Modelele pot să împartă joburile în două categorii: care aduc bani, dar nu și vizibilitate. Și joburi care se bucură de expunere media largă, dar nu și de buget pe măsură. Eu am avut odată trei rochii Lanvin for H&M. Le-am primit acasă, la câteva zile după o defilare exclusivistă, în ditamai coletul. Una am vândut-o pentru o escapadă. Următoarea am vândut-o ca să repet escapada. A treia a scăpat. Nu i-am înțeles farmecul până în ziua în care am purtat-o la un eveniment. Mi-am promis atunci că nu am să renunț la ea. Mai ales că nu trebuie călcată.
Geanta Chanel
A fost un cadou de la o fostă prietenă. Da, știu – așa prietene să tot ai. Oare? Geanta a ajuns la mine datorită unor zgârieturi închipuite, pretext ca ea să își cumpere alta. Am dus-o pe ici, pe colo, însă de prea puține ori pe umăr sau braț, cum ar merita. De fiecare dată când mă uit la ea văd două modele apropiate care pornesc din același punct, însă au parte de călătorii diferite în industria modei. Ne-am schimbat mult fiecare, nu mai suntem prietene, dar încă port geanta cu mine: pentru toate drumurile pe care mi-ar fi plăcut să le facem, în continuare, împreună.
Marele Alb
Când mama mea spune „Ți-am luat ceva!” încep instant să caut cu privirea cel mai apropiat scaun pe care să mă așez, în așteptarea șocului. Dacă există pe lume un articol care să conțină dantelă, piele, catifea, ținte, transparențe și asimetrii simultan, maică-mea o să-l găsească și o să mi-l prezinte cu textul: „Dacă eu nu ți-aș lua așa ceva, tu n-ai îndrăzni niciodată.” Cu plăcere. Aceeași pornire am avut-o si când mi-a întins ceva alb. Era un fel de poncho dintr-un material pentru care eu am o mare slăbiciune - polarul. M-a rugat să-l port cât stau pe acasă. A fost suficient să-l pun pe mine ca să nu mă mai despart de el. M-a îmbrățișat călduros în multe dimineți urâte și călătorește cu mine peste tot, fie pe post de pătură, fie rulat până ajunge o pernă pentru gât.
_
După zece ani de muzică, Fica a ajuns studentă la Litere (și Drept, cu intermitențe inevitabile). Își face veacul prin Cluj, e model de vreo 5 ani, iar de când a semnat cu agenția One Models, spune că vede o latură frumoasă a industriei. E pătrunsă de modă până-n măduva oaselor și vrea să fie la curent cu toate: ce fac fotografii, modelele, designerii, revistele, blogurile. Marea ei provocare e să vadă mereu partea plină a paharului.