Cele mai iubite 5: Florin Panaitescu

Nu știu să fac un amărât de nod de cravată, dar am multe cravate. Nu știu modă, nu cunosc tendințe. Am mintea prea aglomerată și atenția prea împrăștiată printre zeci de chestii. Să urmăresc și trendurile legate de haine ar fi, deja, prea mult. Mă îmbrac după cum vreau să mă, sau să nu mă mai simt. Mai sigur, mai nesigur, mai serios, mai neserios. Ajung uneori să mă calc singur pe nervi, așa că pun ceva pe mine să mă pufnească puțin râsul când mă văd în oglindă. Alteori sunt leneș sau vreau să mă ascund în peisaj.

Încerc să nu mă atașez de ceva anume, fiindcă n-aș mai ieși din lucrul ăla. Am doar fixații pentru anumite tipuri de haine.

Puloverele supradimensionate (sau cardigane)

Niciodată nu mi-a plăcut să-mi iasă picioarele de sub pătură. Când eram mic, credeam că așa mă poate apuca de-o gleznă monstrul de sub pat, să mă tragă la el acolo. Așa și cu puloverele. Mă protejează. Mă învelesc în ele, se împăturesc peste mine și îmi ascund extremitățile. E așa un spațiu personal, cozy şi safe, sub pulover.

Insigna cu Sherlock Holmes

Sau băutorul de vin. Încă am dezbateri, cu diverși oameni, legat de ce reprezintă. Eu am văzut un Sherlock Holmes, fumând lulea. Mătușa de la care am primit-o, care și-a însușit-o pe o perioadă nedeterminată dintr-un magazinaș, mi-a zis că e un băutor de vin reprezentat acolo. Nici nu contează, de fapt, ce este. Mie îmi place că este și se potrivește. Mi-a spus cineva, odată, că sunt bătrân și că o pipă îmi mai lipsește.

Eșarfe, șaluri și fulare

Nu contează ce sunt exact, doar să nu fie stridente și să fie mari. Neg diferențierea lor în „de fete” și „de băieți”. Fetele au, oricum, prea multe chestii mișto care-s doar ale lor. Sâc, nu și eșarfele. Am strâns deja o cutie și le iubesc pe toate. Îmi plac fiindcă îmi țin gâtul cald, și vântul afară de sub haine.

Pelerina de ploaie

Seamănă mai mult cu un hanorac fără fermoar. Cum plouă mai serios afară, cum o trag pe cap și stau relaxat. Am luat-o și peste sacou, deși prefer trenciul peste. Are o glugă care aduce a cască retro de aviator plouată, și buzunar marsupial la piept. E umbrela mea când sunt egoist și n-am chef să car umbrela.

Şoșonii Toms

Acum nu știu ce să spun. Că sunt atât de ieftini de fabricat încât producătorii își permit să facă asta* fără să le fie afectate finanțele. Sau că oamenii ăia chiar fac un gest umanitar, renunțând la o parte din profit. Cert e că mi-au înseninat dimineața, una din aia neutră, și că n-aveam cum să rezist când le-am văzut eticheta. Îmi mai plac pentru cum arată, cumva ca acele cornete de hârtie pe care le înfigeam în plasele de tânțari ale vecinilor. Au găurele, mici și multe, care-mi aduc aminte de sita metalică a unor boxe, și de design industrial în general. A, și-mi place și culoarea.

* vezi fotografia

După o copilărie minunată prin țărână și pomi fructiferi, alături de bunici (un cizmar și un tâmplar), Florin Panaitescu s-a trezit printre betoane și în fața unui calculator cumpărat de părinți. O vreme s-a jucat și a modelat puțin 3D, apoi a făcut poze prin cluburi. Dansează mult și iubește sunetul, în toate formele lui.