Cele mai iubite 5: Ioana Ciocan

Pe toată durata adolescenței, motivul pentru care familia mea a fost la un pas de dezbinare a fost propria-mi garderobă, mottoul meu în primii 20 de ani fiind "I dress to depress". Păr scurt, haine lălâi, negru combinat cu negru și cu încă puțin negru, per total arătam ca un băiețel care ascultă nonstop Nirvana. Gracias, Jesus, că ai ascultat rugăciunile maică-mii, astfel reușind ca în următorii patru ani să recuperez în ale stilului. Din dorința de a-mi explora mai în profunzime latura artistică sau pentru că la facultatea de limbi străine era cam nu foarte mișto, am ajuns să studiez moda. Ce va ieși, nu știu, între timp m-am apucat și de scris.

Pălăria din 1920 (cred/sper)

Într-un anticariat din Praga, cu un vinil mare în geam pe care scria „Radu Simion, Păstorul singuratic”, se afla această pălărie pe care tanti o promova ca fiind din 1920. Principalul motiv pentru care am cumpărat-o a fost acela că această manipulatoare a emoțiilor umane, aceeași tanti, mi-a spus că îmi pune în evidență frumusețea clasică. Am luat-o, ce era să fac?

Paltonul Manoush

Îmi oferă oportunitatea de a purta sclipici și auriu fără să par un brad de Crăciun, iar dacă mă mint singură, nu vreau să știu adevărul. Fiind un palton de inspirație rusească, cele 25 de procente din ADN-ul meu primite în dar de la străbunica se simt băgate în seamă.

Rochia neagră

Desigur există reminiscenţe ale mottoului din adolescență. Această rochie este un design propriu, ales cu bună seamă, pentru a participa la o ceremonie specială de unificare a două suflete. Mi s-a părut potrivit.

Totodată, fiind creația mea, mă încearcă un sentiment de mândrie de fiecare dată când o port. E unul dintre cele mai îmbucurătoare momente când îți poți alege din dulap haine care te reprezintă cu adevărat, pentru care ai gândit fiecare detaliu, fiecare pensă, fiecare cusătură, dar mai ales haine care îți oferă senzația de „Nimeni nu mai are ce am eu!”.

Rochia albă Zara kids

Deși scrie pe etichetă că este destinată fetițelor între 12 și 14 ani, să nu ne lăsăm păcăliți, mă încape. Majoritatea brandurilor au obiecte vestimentare de cinci ori mai frumoase și mai atent lucrate la raionul kids decât la cel destinat oamenilor mari, iar eu, fiind o rebelă din fire, am decis să iau măsuri.

Pandantivul 

Suvenir al unei stări. Nu, nu mi l-am cumpărat/dedicat singură, a fost primit în dar atunci când am împlinit 23 de ani. E un accesoriu pe care îl port deseori, justificabil având în vedere mesajul lui, și îl asortez cu aproape orice, fie cu un tricou alb, simplu, fie cu ceva less casual. 

Ioana are 24 de ani, este studentă la design vestimentar și are ca asistent personal un bulldog francez intitulat Jasper Bartok the First. O poți citi (și vedea) pe 21st Century Morticia.