Cele mai iubite 5: Ioana Cristina Casapu

Toate hainele mele sunt legate de povești, sau cumva poveștile au crescut în jurul lor. De fiecare dată când am schimbat apartamentul, orașul, țara sau a trebuit să plătesc o factură costisitoare, am apelat la bunul mers al hainelor prin șifonierele oamenilor pentru a vinde, iar și iar, tot ce am acumulat. Întotdeauna am suferit după lucrurile fantastice pe care mama și bunica le-au avut și de care s-au descotorosit înainte ca eu să ajung la vârsta interesului pentru modă. Sunt puține lucruri pe care le-am păstrat și le voi păstra, probabil, toată viața, din considerentul că într-o zi, o fată care îmi va semăna le va îmbrăca pentru prima oară și va opri respirația unei întregi încăperi.

1. Rochia asta neagră cu păsări aurii pe umeri are o formă perfectă care face probabil orice femeie să arate ca scoasă din Studio 54 într-o seară de februarie cu Gin Fizz. Eu am îmbrăcat-o într-o cameră ticsită cu haine din toate timpurile. Am găsit-o în 2014, într-un magazin vintage din Paris. Când am închis fermoarul, la radio cânta Nick Cave cu On Jubilee Street, iar eu arătam din nou ca la 17 ani. M-am privit în oglindă și mi-am amintit de Mark Knopfler, de Somethings gonna happen to make your whole life better și de „Rochia cea Nouă”, cartea Lindei Grant, nu în ultimul rând de toate poveștile de dragoste pe care le-am trăit în orașe străine.

2. Am să țin minte toată viața aceste cuvinte: „O femeie roșcată îmbrăcată într-o rochie roșie”, spuse de prietena mea Ana. Când eram copil, roșu era culoarea mea preferată, dar ultimii 15 ani mi i-am petrecut printre stofe negre și cămăși bărbătești apretate, pentru că n-am avut mult timp curajul să fiu eu în București. Am fost însă femeia roșcată într-o rochie roșie la petrecerea de lansare a revistei Autor, anul trecut, când am găsit piesa perfectă într-un second hand ticsit de nimicuri.

3. Rochia verde, cu tăietură lungă pe picior, găsită la același second hand ca și cea de la Autor, am purtat-o o singură dată, la o petrecere glossy de la un palat, unde toată lumea venise direct de la birou. Am plecat destul de rapid de acolo, și mi-amintesc că mi-am rupt un toc pe Calea Victoriei, așa că tot ce ne-a rămas de făcut a fost să bem bere ieftină la A1. Era iarnă și rochia n-am mai purtat-o niciodată de atunci, pentru că spre nefericirea mea, n-am mai găsit context în București în care să poți să te afișezi ca Eva Green în rolul lui Vesper Lynd. În schimb Cristiana Butacu i-a făcut cinste într-un pictorial.

4. Codruța este cel mai costisitor obiect vestimentar pe care l-am cumpărat vreodată. Codruța este haina mea de blană vintage, în care au intrat mai mult de 23 de vulpi. Eu nu sunt pro schingiuit animale, în sensul în care nu aș cumpăra niciodată o astfel de piesă nouă, din magazin. Dar nu sunt nici ipocrită - unele haine au viață lungă, și ne putem bucura de ele încă alte câteva zeci de ani de-acum înainte. Nu stiu daca e excentrică, e cu siguranţă foarte mare şi aminteşte de cea a lui Margot Tenenbaum din Wes Anderson. Purtând-o, mi s-au întâmplat câteva dintre cele mai excentrice lucruri.

5. Prima haină pe care am iubit-o a fost o rochie mov, cu multe voaluri și volănașe, care atunci când bătea vântul se deschidea în volută, ca un fluture mare. Am purtat-o la 20 de ani, pe Calea Victoriei, cu un băiat pe care l-am iubit o vară și pe care nu l-am mai văzut niciodată, și care acum, împreună cu rochia, cu sfârșitul de vară și cu tocurile primei mele perechi de pantofi cu toc pe asfalt, mai trăiesc doar în cartea mea.