Cele mai iubite 5: Irina Depot

Când vine vorba să-mi aleg hainele, întrebarea esențială pe care mi-o pun este întotdeauna: „Dacă aș fi un personaj de desene animate, așa aș vrea să fiu desenată în fiecare episod?” Chestionându-mi deciziile în acest fel, de obicei sfârșesc cu un maldăr de scenarii în brațe. Patroana second hand-ului meu de suflet s-a decis totuși să îi dea portofelului meu o mână de ajutor: îmi face reducere la fuste de când m-a văzut la metrou, în chiloți, la Ziua Fără Pantaloni.

Nu am avut și nici nu cred că voi avea o relație perfect adecvată sau profesională cu propria vestimentație. Matematica și fashion-ul sunt lucruri pământene străine, pe care toată lumea din jurul meu pare să le stăpânească decent, iar eu trebuie să mă prefac că doar glumesc când zic că nu mai știu cât fac 9x7, că s-a întâmplat demult, sau că ar trebui să știu că există o limită de nuanțe pe care le poți purta simultan. Cu toate astea, măcar știu să calc apa. Mă țin la suprafață toate culorile de pe mine.

Cea mai rezistentă borsetă

O prietenă foarte dragă, Cea Mai Rezistentă Borsetă din Lume se umple de dulciuri înainte de fiecare ieșire. Și mai ales abundă de gumă de mestecat pentru copii. Marfă de contrabandă și ofrandă pentru oameni mari. E practică și pentru că îmi ține lipite de mine cheile, portofelul, țigările, telefonul din când în când și alte mărunțișuri. Singurele lucruri pe care mi le pot pierde cu ea alături sunt capul și demnitatea - mofturi.

Tricoul 8-Bit

Tricoul ăsta este cea mai frumoasă dezamăgire din dulapul meu.

Să încep de dinainte să se nască: la sfârșitul lui 2015 descopeream 8-bit Fiction și eram prea îndrăgostită de tot ce ieșea prin mințile celor 3 trei scriitori nostalgici & misterioși al căror proiect îmbina frumos screenshot-uri / imagini din jocuri video ale anilor 80 cu foarte scurte povești, deseori din nici două fraze, care îți cântau la toate corzile sentimentale. Mush, smut and sadness este motto-ul lor și va fi epitaful meu. Am ales cu grijă, după 3 zile și 3 nopți de răsgândit și regândit, mesajul fermecător de pe acest tricou. Domnul trebuia să fie 1.2/3 roz, trebuia să inspire cu o treime mai multă iubire decât o face în stadiul ăsta. De asemenea, trebuia să nu se lungească și să lenevească până după al meu mijloc. Dar nu totul poate fi pur. Ne înțelegem bine și așa. Eu l-am tăiat, el aproape îmi arată buricul. N-aș vrea să spun că am apelat la compromisuri, aș zice mai degrabă că ne-am înțeles ca băieții.

Pinky & The Brain

Acesta nu este un tricou. Acesta este un clișeu. E articolul ăla vestimentar furat dintr-o fostă relație. În primă fază, l-am luat cu jumătate de inimă: era singurul scăpat și de decolteu și de trupe punk din anii 2000, dar nu mă coafa prea tare. Am ajuns să-l îndrăgesc. La început, mirosea a vanilie și cu fiecare ocazie ivită, mă strecuram și îl re-aromam pe ascuns. Acum cred că miroase a praf și clor și mulți nervi. A ajuns o pijama, „o haină de casă”. O cârpă languroasă pe care o țin de ceva timp suspendată în purgatoriul dintre sertarul cu haine de casă și coșul de gunoi. Și totuși n-aș putea să-i fac rău vreodată.

Pălăria

Sunt o persoană cu capul mărișor. Măricel. Singurul motiv pentru care Pluto e din nou planetă e pentru că eu am refuzat onoarea. De asta, de fiecare dată când găsesc o pălărie care să îmi vină, o port până când nu mai arată a pălărie. Plus că mă simt cumva mai protejată purtând una, iar capul meu pare înconjurat de o aură neagră în poze, ceea ce e un plus estetic imens, firește. Un mic secret: am mai avut una identică aproape, care a pierit la o discotecă spumantă anul trecut. Ăsteia i-am promis că o voi feri pe cât posibil. Cred că n-a gustat decât puțină bere până acum, e o pălărie cu capul pe umeri.

Puloverul în care locuiesc

Acest cocktail de pulover, poncho și hanorac fără de fermoar este nava mamă. A fost, pe rând, garnitura tuturor hainelor mele: colorată, pufoasă, protectivă, generoasă - se înțelege perfect cu oricine, de la blugi neserioși la fuste lungi. A auzit atât de multe discuții și a dormit pe podelele multor oameni dragi, cu sau fără mine, încât dacă mă voi trezi vreodată fără ea, o părticică din mine va fi dată dispărută.

Înainte de ea, am avut o perioadă neagră. M-a corupt după ce m-a cucerit să o iau acasă. Mi-am spus atunci că nu o să dureze, dar mi-a dat peste cap toate planurile. Îmi place un pattern cu atitudine.
_

Irina Depot (Popa) are 21 de ani. E voluntară ACCEPT, studentă latentă la Publicitate, vânător de personaje, de Tot Ce E Roz În Oraș, și de dialoguri ascunse, după 3 dimineața.