Azi sunt ladylike, mâine, like a boy. Mă decid al dracului de greu de obicei în viață. Sunt dependentă de magazinele second hand, merg la mall când sunt reduceri, de obicei nimeresc când sunt de-alea nesimțite, de îți vine să plângi că nu ai bani să cumperi ceva. Obișnuiam să cumpăr multe haine fără să mă gândesc dacă o să le port sau nu, și ajungeau să fie prizionerele dulapului meu. Până când am prins ideea de less is more și aleg doar ceea ce consider că mă reprezintă. Îmi plac printurile de toate felurile, grafismele, culorile pastelate sau, cum îmi place mie să le spun, „de înghețată”. Am fost all black o perioadă, apoi am intrat la Arte și mi-am dat seama câte forme și culori mișto sunt în jurul meu, pe care aș putea să le combin și să le port. Hainele sunt TOATE cu o mărime, două, chiar trei mai mari, le iubesc pe toate, sunt cartea mea de vizită.
Motto-ul meu: cu bani (foarte) puțini, poți să arăți de milioane.
Pălăria de cucoană
Mărimea nu contează! Am avut mereu un crush pentru pălării, dar credeam că nu le poate purta chiar oricine, încă mai cred asta. Într-o zi ploioasă am achiziționat dintr-un second hand, desigur, pălăria de cucoană. Mi-a purtat noroc de fiecare dată când am purtat-o, mă cam strânge ce-i drept, dar simt că-mi merge mintea mai bine. Mi-a schimbat viața, mi-am descoperit latura de lady, acum cumpăr pălării de câte ori am ocazia, și bani.
Căștile Skullcandy
Căștile astea le-am câștigat la un concurs de streetstyle organizat de madame Iulia Albu ft. Skullcandy. I-a plăcut de mine cu pălăria de cucoană și uite așa m-am ales cu ele. Simt că pot să cuceresc lumea, pun căștile pe urechi și am pornit la drum. E mișto când alții cred că tu nu-i auzi și chicotesc de felul cum arăți, iar tu te uiți la ei rânjind până se prind și tac. Headphones on, world off.
Fusta cea de toate zilele
De când o știu pe mamaie, ea a purtat și poartă în continuare fuste/rochii, ceea ce mi se pare foarte mișto. Cred că de la ea am făcut pasiunea asta; indiferent de anotimp, eu port fustă/rochie, tot de aici a apărut și dependența de dresuri. Fusta asta midi în dungi a depășit statutul de fusta lunii, e prea comodă și practică ca să o dau uitării. Sper să găsesc una la fel și pentru sezonul rece.
Geanta-sacoșă
Dacă nu ies din casă cu geanta pe umăr, mă simt goală. Iubesc gențile și aici pot spune că mărimea contează: MARE să fie. Îmi place să car după mine diverse lucruri, că nu se știe când și de ce anume am nevoie. Îmi cumpăr genți de diverse mărimi, modele, dar tot la sacoșe ajung. Pentru că nu-s pretențioase, le port indiferent de ținută. Asta de la Humanitas are un mesaj simpatic și îmi place să răspund cu: „am mai multe vieți decât o pisică”.
Blana
Fake it's ok, în cazul ăsta. A fost dragoste la prima vedere cu dânsa, am zărit-o într-un second hand, desigur, era vreo 75 de lei, nu aveam bani atunci la mine. Am plecat tristă, cu gândul la ea, eram convinsă că cineva o s-o cumpere, nu avea niciun defect. Am revenit după vreo săptămână, întâmplător în acel magazin, șiii....era acolo, mă aștepta cuminte pe umeraș, ne-am îmbrățișat și am plecat fericite acasă. Să nu mai zic că era și la reducere, am dat vreo 30 de lei pe ea.
Mădălina are aproape 22, un an de facultate la SNSPA, și o licență în advertising de predat. Momentan, are păr roz, un dulap plin ochi de haine care așteaptă să fie plimbate, un chef nebun de cutreierat țara-n lung și-n lat. Meșterește și la un blog, poate se alege ceva bun de el.