Cele mai iubite 5: Mara Calli

Cel mai nașpa lucru din lume – pentru o persoană puțin cam prea pasionată de haine – e să ai o soră geamănă care are un stil complet diferit de al tău. Trăiesc drama asta de vreo șapte ani, de când am început să ne alegem amândouă singure hainele, dar mă alină gândul că măcar am evadat cu succes de blestemul gemenilor care se îmbracă la fel. Mersi, mama, că nu ne-ai obligat să purtăm hainele dubioase, pereche, primite de la tot felul de rude.

Al doilea cel mai nașpa lucru din lume este să îți placă și să vrei să porți toate hainele din vitrine, chiar dacă nu se potrivesc cu „stilul” tău. E iarăși o problemă de care sufăr de pe la 13 ani, dar în ultima vreme a început să nu îmi mai pese. Am acceptat faptul că există în mine o iubire mult prea mare pentru tot ce e frumos când vine vorba de îmbrăcăminte ca să mă limitez la un stil ce poate fi caracterizat printr-un singur cuvânt. Momentan, stilul meu personal poate fi cel mai bine definit prin absența consistenței și mult negru.

Chokerul cu inel de metal

Am primit lănțucul ăsta acum vreo trei luni și de atunci suntem de nedespărțit. Îl pun la gât în zilele când mă simt super badass, și îmi place să cred că îmi dă un aer de „nu te pune cu mine” (apoi, când ajung acasă, mă întreb de ce par atât de inabordabilă și de ce nimeni nu îmi vorbește). Mai țin minte că l-am uitat pe canapea în ziua în care l-am primit, iar mai târziu, în aceeași zi, tata l-a luat în mână, s-a uitat la el și a întrebat a cui e zgarda. De fiecare dată când îl port aud un comentariu de genul ăsta, deja m-am obișnuit: e zgarda mea preferată.

Prima mea geacă de piele

Iubita mea geacă din piele de la Zara a trecut prin multe de-a lungul celor patru ani de când mi-a intrat în posesie, ultima aventură fiindu-i scrisă pe spate. Făcusem rost de niște markere speciale pentru textile într-o zi și mi-a trecut prin cap extraordinara idee să decorez spatele gecii cu acronimul cântăreților mei preferați. Acum că mă gândesc, cred că mi-ar fi fost mult mai ușor de explicat scrisul de pe spate dacă aș fi fost fană One Direction sau Justin Bieber, dar, din păcate, obsesia mea era – și încă este – o trupă coreeană (Bangtan Boys – pe scurt, BTS). Normal că nici nu m-am gândit înainte să scriu cu multă migală literele pe pielea neagră, ba chiar am fost extrem de mândră de rezultatul final. Evident, am vrut să le arăt și prietenilor mei ce individ talentat sunt, dar primul comentariu a fost „De ce ai scris boli cu transmitere sexuală pe haină?”. Of, acronimele astea…

Blugii rupți în genunchi

Nu există o pereche anume pe care o am în minte când vine vorba de ei, pur și simplu orice pereche de blugi cu tăieturi în genunchi mă atrage în mod inexplicabil. Poate e un fel de traumă din copilărie legată de toate dățile când am căzut și mi-am rupt pantalonii și julit picioarele, sau poate e din cauză că două din trei poze pe instagram au drept protagonist piesa asta de îmbrăcăminte. Ce-i drept, sunt foarte „cool”, la propriu și la figurat. Am ieșit cam în fiecare zi cu blugi rupți iarna asta, dârdâind de frig de fiecare dată, dar ce nu fac eu ca să fiu feșăn?

Papuceii de casă cu unicorni

Frumoșii ăștia mi i-a luat mama de la un mall din București. Eram amândouă prin mall de vreo trei ore deja și nu aveam în picioare cei mai potriviți papuci pentru shopping (niște botine cu platforme imense). Săturată de lamentările mele legate de constanta durere de picioare, mama a arătat cu degetul spre perechea pufoasă de unicorni dintr-un magazin pentru copii și eu, fără să aștept o întrebare, i-am zis „Da”. Am primit tot felul de priviri dubioase după, plimbându-mă prin magazine cu straniile încălțări, dar puțin îmi păsa. În sfârșit nu mă mai dureau picioarele și asta era tot ce conta.

Fusta plisată

Sincer, nu prea port fuste, pentru că atunci când o fac trăiesc cu o constantă frică de adieri de vânt și de a urca pe scări. Văzusem totuși atâtea poze pe Instagram cu fuste plisate că deja eram setată pe a îmi lua una când am văzut-o pe asta în Forever 21. Era neagră, ca 80% din hainele pe care le dețineam deja, și deși îmi promisesem că o să adaug puțină culoare în garderoba mea, nici n-am stat pe gânduri. Îmi aduce aminte de o uniformă de școală mult prea scurtă și nu mă face să mă simt deloc safe în zilele mai răcoroase, dar nu regret nicio clipă că am cumpărat-o.

Mara are 18 ani și e din Iași. Se consideră leneșă și, totodată, foarte ambițioasă. Îi place să spere că va veni o vreme când va posta pe blogul ei mai des de trei ori pe an. Încă nu e sigură ce vrea să facă cu viața ei, dar aspiră la un viitor plin de haine mișto, în care o să realizeze ceva măreț.