Am o casă plină de haine şi de obiecte. Atât de multe încât am ajuns să le uit. Pe unele, multe, nu le port nici măcar o dată pe an. De când mă ştiu, încerc să le triez, să renunţ la cele despre care cred că nu mai relaţionează cu mine. Nu-mi iese. Schimb mereu criteriile, mă răzgândesc, mi se face milă, mă pocneşte din nou dragostea pentru cele care urmează să rămână orfane. Şi se întorc, salvate, la locul lor. Iar eu rămân cu o casă plină de haine şi obiecte. Sunt o colecţionară. Un mic homeless care strînge tot ce are sens, practic au ba, pentru el.
Ghetele Adidas
Au fost cadoul din partea mamei de Crăciun, în 2011. Eu le-am ales, sunt cu un număr şi jumătate mai mari pentru că le-am luat de la băieţi. Le-am purtat mai mult de jumătate din anul trecut. Cu fustă, cu blugi, cu rochii, cu colanţi, la club şi la piaţă. S-au trashuit destul de mult. Unii zic că adidaşii dau mai bine aşa. Am început să îi vânez pe următorii.
Haina de ciobăniţă
Tata nu o suportă. De fiecare dată când mă vede îmbrăcată cu ea mă trimite la plimbare. E o şubă, îmi zice. E făcută de Ana Alexe şi a împlinit deja trei ani. E de lână şi nu e chiar atât de călduroasă precum pare, dar e perfectă pentru toamnă şi primăvară. Are o croială foarte frumoasă, chiar dacă e adevărat că uneori par coborâtă de la stână în ea.
Ochelarii de vedere
Port ochelari din clasa a IX-a. De atunci, i-am schimbat cam la fiecare doi ani. Primele perechi au fost destul de dubioase, dar acum le încerc din nou. Îi mai alternez cu lentile de contact. În momentul ăsta port o pereche cu rame rotunde, hipstereşti, cumpărate, culmea, de la magazinul Muzica.
Perucile
S-au tot adunat în ultimi doi ani, vreo 20 la număr. Toate sunt luate din Dragonul Roşu. În ultimii doi ani a început să mă reprezinte costumarea şi personificarea. Figurile. De stil. Li se mai zice şi Gaia Style.
Gablonţurile
Lasă-mă într-un magazin unde găseşti aşa ceva şi m-ai pierdut. Un băiat mi-a zis odata că, după ce descoperi gablonţurile, nu te mai desparţi de ele. Aşa am ajuns să adun saci de bijou-uri. V-am mai spus, sînt o fată strângătoare.
_
Maria Mora s-a născut în Braşov, a făcut nişte ani de facultate la Cluj şi a continuat în Bucureşti. Deşi nu pare – poate că ochelarii şi faptul că nu-şi începe micul dejun fără Ziarul Financiar în faţă o trădează, totuşi, un pic –, e specialistă în bănci şi burse de valori, chestii pentru care s-a licenţiat la ASE. Pe lângă job-ul de entertainer de joi şi sâmbătă la petrecerile din clubul Gaia, se ocupă de amenajare şi buying pentru un magazin-bazar, încă fără nume, de pe strada Pasajul Francez din Centrul Vechi al Bucureştiului.
Cele mai iubite 5: Maria Mora
Visez: mi-ar plăcea să am doar 20 de piese (semi-)extravagante şi basic-uri albe, negre şi gri cu care să le combin. Mi-ar plăcea să nu mai adun atâtea.
Gablonțurile.