Cele mai iubite 5: Matei Norbert

Matei Norbert | 23 Feb 2015

Vestă maro, poncho-fustă, bomber din SH, curea șelfuită cu flexul, Dl. Papuc.

Primul meu contact cu planeta modei l-am stabilit în liceu, prin schițele și proiectele de colecție ale Mădălinei, o prietenă admisă la UAD, în Cluj, plus o prezentare Hugo Boss S/S 2011 de la Berlin , susținută de un soundtrack Bonobo, pe care am văzut-o împreună pe You Tube. Și pentru că în scurt timp făcusem o pasiune pentru vocile lui Suzy Menkes și Alexander von Schönburg, m-am gândit că aș putea să fac și eu asta, să scriu. Am intrat la UNArte cu o singură frază: „Vreau să fac jurnalism de modă!”, frază pe care am tot repetat-o de-a lungul celor trei ani ori de câte ori aveam probleme mici sau mari. Am cochetat cu ceea ce cred eu că a fost puțin jurnalism la Vice, apoi, în timpul unui internship extrem de motivațional la Elle România, m-am reorientat spre stilism.

Vesta maro

Am început să port veste după ce văzusem un documentar despre Los Angeles-ul lui Bugsy Siegel de la sfârșitul anilor ‘40. Primele încercări nu au fost altceva decât o înșiruire de faux pas-uri regretabile ale căror dovezi mă bucur că nu există nicăieri în spațiul virtual (cel puțin așa îmi place să cred), dar cu timpul cred că i nailed it. Nu am foarte multe, pentru că, în realitate, orice bărbat are nevoie de fapt de maxim două sau trei modele de încredere. Vesta mea preferată e maro și am ars-o cu țigara sub al treilea nasture de jos, așa că maschez asta cu ceasuri de buzunar sau improvizații din mătănii de lemn și alte șiraguri de mărgele.

Poncho-ul fustă

Acum vreo patru sau cinci ani mama îmi făcea cadou poncho-ul ăsta. Acum vreo doi m-am gândit că de ce n-aș purta eu fustă? Așa că am transformat poncho-ul în toate piesele de la Rick Owens pe care nu am ajuns să mi le adaug la garderobă.

Bomberul

Era toamnă, deja frig, lângă Mega Image-ul de la Lizeanu. Eu și prietena mea ne îndreptam spre casă, când m-am văzut împins într-un second hand. Am găsit amândoi bomberul visurilor mele în același timp, iar pentru că eu eram sărac lipit pământului, l-am primit cadou. Din momentul acela am fost de nedespărțit.

Cureaua Jack&Jones

Am primit-o de la o mătușă și am cărat-o prin toate dulapurile pentru vreo opt ani de zile. E achiziționată de la Jack&Jones, probabil pe când brandul trecea printr-un fel de fază, pentru că era plină de type-uri incredibil de urâte. În al doilea an de facultate, când eram în criză de curele bune, un coleg de la sculptură s-a gândit că mi-o salvează șlefuind-o cu flexul. Și chiar asta a făcut.

Dl. Papuc

Nu e chiar un accesoriu și nu e chiar al meu. I l-am făcut cadou prietenei mele ca să nu se simtă singură cât timp era internată în spital de sărbători. Uneori îl mai împrumut și eu.

Matei are 23 de ani, n-a mai fost la mare de aproape doi ani, își caută un apartament în care să se mute, al patrulea de până acum în București, și lucrează ca stilist pentru Băneasa Shopping City.
Pin It email