Îmi place când uneori nimeresc într-o cameră de hotel fără personalitate și prima reacție pe care o am e să răsuflu liniștit și să mă relaxez. După care mă bucur să revin în spațiul meu supraîncărcat. Trăiesc într-un univers plin de obiecte cu vârstă, personalitate și poveste. Țin la ele, le storc frecvent, îmi croiesc existența în jurul lor, dar le și accept foarte ușor dispariția și decolarea spre alți stăpâni.
La un prim date, un tip care mă știa de pe la petreceri m-a întrebat dacă am acasă mașină industrială de spălat rufe. A fost cea mai bună glumiță a lui din seara aia și am râs vreo cinci minute realizând că n-am avut niciodată doar un singur dulap, ci mereu vreo trei. Plus munți de haine mai peste tot. Asta cu toate donațiile trimestriale, participările la free-shop-uri și cadourile frecvente către prieteni provenite din garderoba personală.
Iată și o listă a lucrurilor momentan esențiale pentru lumea mea:
Flamingo-ul Roz
La început, queer act-ul în care cânt, [#FLUID], era format din trei băieți. Unul n-a vrut să apară la primul gig live pe care l-am avut și apoi s-a retras din formație, așa că am împrumutat din grădina unei prietene un flamingo roz din plastic și l-am pus cu noi pe scenă. Îi schimbam costumele și măștile la fiecare piesă. Flamingo-ul de plastic a trebuit să se întoarcă în curtea în care veghea peste flori și eu am primit de ziua mea unul de pluș care a devenit peștele regatului meu.
Armura Drac de Mare by Diana Bobina & Ecaterina Guzun
Pe fetele astea talentate (Diana Bobina și Katia Guzun) le stalker-esc de când erau studente și deși niciuna nu mai locuiește în țară, am grijă să fiu la curent cu tot ce mișcă. Pe lângă coat-ul negru cu care întorc capete iarnă de iarnă, body-ul aurit în care mă scufund și costumele imortale din TEST_A_MENTAL, armura rămâne cea mai utilizată haină de la Diana și Katia. E căciulă plus fular 2în1 și uniformă de soldat din the army of lovers!
Rochia Roz de Ballroom
Într-unul dintre SH-urile din Pantelimon pe care le frecventez există o secțiune fantastică de rochii pentru care revin aici mereu. De aici mi-am cumpărat pentru un revelion și prima rochie de mireasă. Și tot aici am dat peste rochia roz de dansuri de societate din care curg mereu paiete. Rochia a circulat prin mai multe spectacole (inclusiv în Gadjo Dildo de la Giuvlipen și After All-ul Vavei Ștefănescu) și a produs amintiri stridente, dar s-a întors mereu la mine. E genul ăla de obiect vestimentar pe care dacă-l îmbraci nu mai e nevoie să faci/zici nimic.
Art & Queer Culture - Catherine Lord & Richard Meyer
Carte de căpătâi, biblie personală, se deschide neapărat de fiecare dată când lipsește direcția. E tot un cadou pentru o zi de naștere și e prima încercare majoră de a parcurge 125 de ani de coduri și cultură LGBTQ+ ca sursă creativă artistică. De la Oscar Wilde până la Ryan Trecartin, cartea include nu doar lucrări trecute la rubrica „fine arts”, ci și pe cele destinate unui public restrâns și underground-ului - scrapbooks, obiecte de artă semnate de amatori, picturi murale din baruri, fotografii anonime, postere activiste.
Trenciul Alina Morar
Fostul meu coleg de apartament a vrut să scape de el pentru că „are bad juju”, așa că l-am preluat eu. Când l-am scos prima oară din casă, am ajuns în 10 minute pe un blog de street fashion. Între timp l-am plimbat prin tot Bucureștiul în proiectul Harta Senzorială. Cu el pe mine mă simt protejat și încălzit, ca într-un sac de dormit, dar nu e ușor de purtat atunci când vreau să devin invizibil.
***
Paul Dunca este performer, actor, coregraf și activist al corpului queer. Ultimul său show este La Institutul Schimbării, de la Centrul Național al Dansului, care vorbește despre problematica asumării corpului, sexualității și identității de gen pornind de la poveștile comunității transgender românești.