La început, mă scotea din minte modul în care mă scana din cap până-n picioare înainte să ies în oraș. Îmi desființa tenișii, hanoracul larg, blugii rupți, părul dezordonat și toate lucrurile adolescentine pe care le făceam tocmai pentru că ea nu mi le permitea. Apoi am crescut și mi-am cumpărat tot mai multe tocuri, rochii, genți și altele pe care le văzusem deja prin casă. În mintea mea, era o decizie pe care am luat-o de una singură, după ani de rebeliune, dar replicile ei repetate constant m-au adus aici.
Bluza asiatică de designer mama
Mama își crea singură hainele în primii ani de căsnicie. Desena modelele, făcea rost cu greu de materiale de la bișnițari și le cosea la cele mai bune croitorese din Roman sau Bacău. Este și cazul bluzei cu influențe asiatice, concepută de ea când avea 24 de ani, dintr-un material adus din străinătate. Anul ăsta, când am împlinit 24 de ani, mi-a dat-o mie și, de fiecare dată când o port, mă bucur că am o mamă feminină, elegantă și distinsă.
Brățările senegaleze
M-am trezit într-o zi din august, am deschis skyscanner-ul și mi-am rezervat un bilet de avion către prima destinație de care nu știam nimic. Malta. A fost prima oară când nu mi-am cumpărat hărți, cărți cu topuri turistice ale destinației, nu am rezervat hotelul din timp, nu mi-am făcut programul strict sau valiza ordonată. Mai important decât orice, a fost prima oară când m-am dus singură undeva.
Am călătorit cu diferite vapoare, bărci și speed boat-uri. N-am vizitat locuri turistice, nu am bifat liste, doar am zăcut pe insule părăsite și asta a fost cea mai reușită vacanță a vieții mele. Nu mi-am cumpărat nimic de acolo, dar am primit cadou mai multe brățări de la Umar, senegalezul care mi-a promis că-mi va arăta Senegalul într-o zi.
Cerceii de Cluj
Cerceii mari și colorați, realizați de un designer din Cluj. Nu sunt neapărat preferații mei, dar sunt emblematici pentru colecția de cercei mari și colorați pe care o am acasă.
Rochia neagră
Rochia în care eram îmbrăcată când am ajuns la 1 noaptea în Control și-acolo era chitaristul căruia nu am putut niciodată să-i spun c-am avut un mare crush pentru el.
Ceasurile
Am o pasiune pentru ceasuri și, în timp, mi-am dezvoltat reflexul de a mă uita la ceasul interlocutorului meu sau, după caz, la lipsa ceasului interlocutorului meu. Am adunat multe ceasuri, dar la trei dintre ele știu sigur că nu voi renunța niciodată:
- Ceasul pe care l-am purtat 4 ani de zile și pe care l-am spart de marmura unui apartament din Barcelona în ziua în care am decis să mă întorc în România.
- Ceasul pe care-l port de 2 ani și pe care, probabil, îl voi sparge într-un apartament din București.
- Ceasul de la un fost. Era primăvară, ne iubeam, iar el mi-a făcut cadou un ceas cumpărat de la un târg de antichități. Luni de zile, am uitat ceasul pe-o etajeră, ocupată fiind cu primăvara și cu iubirea. După ce ne-am despărțit, am dus ceasul la ceasornicar, în recuperarea timpului pierdut. Abia atunci am descoperit că are un mecanism lucrat în aur, vechi de peste 70 de ani. C-așa descoperim aproape orice lucru valoros: când nu-l mai avem.
***
Raisa are 24 de ani şi câteva obsesii: păpuşile Matrioșka + Rusia, candelabrele, cutiile poştale, turcoazul, cărţile de poveşti, designul de interior. În rest, este PR la Renault România.
Cele mai iubite 5: Raisa Beicu
Am crescut cu replica mamei mele în cap: Dacă ieși din casă nearanjată, nu demonstrezi nimic altceva decât că nu te respecți pe tine. O femeie are obligația să fie mereu feminină, elegantă și distinsă.
Bluza creată de mama Raisei la 24 de ani