Hainele mele sunt foarte diferite pentru că în fiecare zi mă îmbrac în funcţie de stare, de un film văzut, de o carte pe care am citit-o sau de un personaj care m-a influenţat. Azi port blugi şi o bluză cu Bambi, dar ieri am purtat o rochie lungă de catifea şi dantelă, aşa că nu aş putea niciodată să aleg între bluză şi rochie. Cu toate astea, sunt câteva lucruri după care aş plânge dacă le-aş pierde într-un incendiu sau dacă mi le-ar fura nişte hoţi de haine.
The Sabina necklace
Atunci când am descoperit Sex and the City, Carrie a devenit pe loc o sursă de inspiraţie şi, ca orice adolescentă în căutare de accesorii cât mai interesante, am început să adopt câteva dintre găselniţele ei. Când am terminat liceul am primit de la mama un lanţ de aur cu numele meu, după modelul celui purtat de Carrie. Pentru o vreme l-am purtat ca pe un soi de totem ce avea puterea magică de a mă transpune în lumea perfectă din serial, însă pe măsură ce au trecut anii – şi mai ales după ce m-am mutat la Londra –, am realizat că de fapt îl port ca să o simt pe mama lângă mine.
Iubitul meu iPhone
Aşa cum unii oameni nu se pot despărţi de ceas sau se simt dezbrăcaţi fără un anumit inel sau o anumită brăţară, eu simt că nicio ţinută nu este completă fără iPhone. Acest gadget nu e doar un telefon sau o fiţă a societăţii noastre super conectate. Pentru mine iPhonul e ca un buzunar vrăjit în care înghesui tot universul meu: muzica, ideile, scrierile, fotografiile, cărţile şi pe cei dragi. Cu el îmi petrec marea parte a zilei, aşa că mi se pare firesc să îl curăţ cu şerveţele demachiante înainte de culcare şi să îi aleg outfituri noi cât mai des. Pentru că mai e doar o săptămână până la Crăciun, acum poartă o husă aurie festivă. More is more nu e niciodată prea mult pentru el.
Izul meu de insolenţă
Am descoperit parfumul Insolence de la Guerlain când aveam 17 ani şi de atunci nu am reuşit să-i găsesc înlocuitor. Este un parfum care dă ceva dureri de cap oamenilor până să se obişnuiască cu el. Dar odată ce l-au acceptat, nu îl pot uita. Ei spun că este sofisticat, însă mie îmi place să mă refer la el ca la un parfum dificil. Aşa sunt şi eu. Într-o perioadă chiar aveam senzaţia că sunt dependentă de el pentru că miroase a tot ce e mai delicios pe lumea asta şi pentru că l-am purtat în câteva dintre cele mai frumoase momente ale vieţii mele: prima vizită la Paris, prima mare îndrăgosteală şi alte ocazii speciale. Parfumurile se aşază într-un mod diferit pe pielea fiecăruia dintre noi. Mai cunosc fete care îl poartă, însă toţi oamenii care m-au cunoscut în ultimii cinci ani mă asociază cu insolenţa franţuzească doar pe mine.
Haina de blană
Port blană fără să am remuşcări ecologiste şi până acum am avut norocul să nu arunce niciun activist PETA cu vopsea pe mine. Haina de vulpe neagră am primit-o cadou de Crăciun de la mama acum doi ani şi de atunci aştept cu nerăbdare să se facă suficient de frig în Londra ca să o scot la plimbare. Blana îţi dă o libertate vestimentară de nepreţuit în toiul iernii: poţi să porţi rochii subţiri de mătase, poţi să renunţi la oribilele dresuri sau să o arunci peste o pereche de blugi obosiţi şi să arăţi ca scoasă din reviste. Multe dintre prietenele mele au strâmbat din nas sau chiar au râs când m-au văzut îmbrăcată cu ea, pentru că li se pare prea mult, o haină de purtat la operă, la ateneu sau la nuntă. Însă eu cred că orice articol vestimentar poate fi purtat absolut oriunde atât timp cât e combinat cu ce trebuie şi nu asortat ca la carte. Blana mi se potriveşte atât de bine tocmai pentru că sunt una dintre acele fete care se îmbracă în primul rând pentru propria-i plăcere vizuală. Așadar nu pot decât să mă bucur că majoritatea încă preferă paltoanele gri plictisitoare sau pufoaicele care te fac să arăţi ca un un ursuleţ oricât de slabă ai fi.
Pantofii Miu Miu
Mereu am spus că nu o să îmi cumpăr pantofi scumpi atâta vreme cât merg cu metroul în fiecare zi. Însă nu am zis că nu i-aş accepta drept cadou. Crăciunul trecut prietenul meu cel mai bun mi-a dăruit o pereche de pantofi Miu Miu care sunt perfecţi: 12.5 centimetri de toc, puţină platformă, piele neagră italienească al cărei miros îmi umple nările de fiecare dată când deschid cutia, o tăietură clasică, simplă, şi puterea magică de a transforma cea mai banală ţinută într-una rafinată. Am evitat să devină echivalentul rochiei de duminică, însă nu-i port când merg cu metroul. Nu de alta, dar nu aş vrea ca cineva să comită o blasfemie şi să-i calce. Am dansat mult în ei, i-am purtat pe străzile oraşelor din mai multe ţări şi de fiecare dată când i-am lăsat în bagajul de cală am aşteptat cu inima cât un ghimpe să ne reunim. Sunt nişte pantofi atât de frumoşi încât vin de minune chiar şi cu un halat roz de pluş, cumpărat din Piaţa Gorjului.
_
Sabina e Head of Marketing & PR la compania de publicitate video Brainient. A mai scris pentru SUB25 despre cumpărături online.