Cele mai iubite 5: Sasha Staicu

Îmbrăcatul și dezbrăcatul au de a face cu toate femeile care locuiesc în mine. Nu mă îmbrac cu ținta de a fi mai autentică mie, mă îmbrac în funcție de ce femeie sunt astăzi. Unele zile mă trezesc și nu sunt femeie - mă îmbrac corespunzător. Cu toate astea pot spune cu încredere că simt o familiaritate, ca și cum m-aș întoarce la mine, privind și purtând haine pe care mi le-am ales, pe care le-am văzut și simțit așa: „Tu ești eu, tu ești haina mea.” 

Există pentru fiecare om confruntat cu un morman de haine sentimentul stânjenitor că nici una din ele nu îl pot îmbrăca în omul care este azi. Poate prinzi noroc și te găsește din străfundul dulapului o țoală uitată. Poate prinzi noroc căutând în dulapul cohabitanților casei. Asta este povestea unui om care are sentimentul acesta în fiecare zi și mai jos sunt 5 cele mai iubite posibilități de supraviețuire în astfel de condiții.

Cinema

Se pulverizează ca praf de aur și aduce luminozitate, nu vorbește despre mine înaintea mea și nu mă întrerupe.

Parfumul e o chestie foarte potentă pentru mine, în același timp o chestie pe care nu o înțeleg. Cred că un sentiment dominant de care încerc să mă distanțez este nostalgia, dar nostalgia mă atrage cel mai mult la parfumuri. Nostalgie de mirosuri: clor steril și citric în băile de la grădiniță; alge și sare mare prin geamul de la mașină; tata: hanorac gel de duș scrum; mama: chihlimbar, palisandru, cireșe. Nostalgie a fiecărei femei și a parfumurilor lor, naturale și artificiale, teatrul acestor mirosuri. În timp ce scriam, mi-am dat seama ce farsă ne-a jucat Yves tuturor, pentru că mirosul e singura chestie care nu poate fi trimisă niciodată de cinema și totuși când miros Cinema, mă simt ca 24 cadre pe secundă. Cu o săptămână în urmă ne-am așezat să vedem filme: eu și sora pe canapea, bunica pe balcon cât se încarcă, tragem jaluzelele să nu ne intre apusul în cinema. Mama apare din colțul bucătăriei cu vin - trei cupe, de ocazia sărbătoririi lumescului. Parfumul primit tot de la mama este și mă gândesc acum că vinurile înainte de film și parfumurile sunt un fel de experiență care ți se poate da doar ca și cadou. De aceea - Cinema.

Un tenes roșu doi teneși roșii 

ÎI port în speranța că voi putea și eu face două-ș-unu de mii de dolari pe eBay odată ce ajung ei zdrențe și eu rock-star, asemenea lui Mac Demarco. Vă țin la curent.

Blană de acasă 

Cu blana aceasta am în comun faptul că amândouă am fost la nunta părinților mei. Ea pe umerii mătușii - Dana - eu sub rochia mamei. 18 ani mai târziu, deja fată nu fetus, am ajuns să caut în camerele bunicii lucruri ce au rămas în repaus încă de atunci, aranjate arhitectural și meticulos de către ea - Eugenia Staicu în sine - și am găsit-o. De atunci mă salvează în situații criză și e foarte moale. Când o port sunt și eu sunt și Dana Staicu și femeile rusești în blănuri iarna pe scările rulante ale metrourilor, deci oriunde și oricând o port mă simt acasă. De curând am adoptat regula că dacă poți purta hainele interesante ale altor persoane, ești obligat să o faci, măcar din respect pentru planetă.

Nu-știu-cum-să-o-numesc-deoarece-jachetă-nu-e 

Adrian Oianu și Cos sunt primul motivul pentru care eu și mama ne vizităm una alteia dulapurile. Al doilea motiv este discrepanța repartizării capitalului de ciorapi în casa Staicu.

Mască de luchador 

Pentru zilele în care ultima rochie neagră miroase prea indecent la subraț (și de altceva nu am chef) rămâne doar să trag pe mine masca de luchador, să iau pisica în brațe și să mă dedic pentru totdeauna întunecimilor orașului unde nimeni și nimic nu mă va găsi, până sunt gata să mă întorc acasă. Ascult Machine Is Bored With Love, ascult What’s A Girl To Do, ascult radioul taxiului de la colțul străzii.

***
Sasha Staicu are 20 de ani, e studentă la Glasgow School of Art și este un miracol estetic pe două picioare - cumva s-a-ntâmplat ca în corpul ei să se concentreze combinația fatală dintre rădăcinile rusești moștenite de la mamă, o multitudine de alunițe (pe față), senzualitatea stângace cu care umple Snapchat-ul și un spirit artistic nemaivăzut. Dacă ar fi să-i fac un moodboard din cuvinte, cu siguranță aș pune sclipici, feminism, linii curbe și mult neon. (Roxana Caia)