Cele mai iubite 5: Silvana Frînculescu

Cred că hainele pe care le porți spun „Bună!” înaintea ta. Sunt mai rău ca muzica pe care o asculți, pentru că muzica îți place, o simți și gata e a ta, nu trebuie să îți și vină bine.

Eu nu mă îmbrac în funcție de cum mă simt (pentru că asta ar însemna să nu mai ies dintr-un tricou gri). În schimb, mă îmbrac în funcție de cum vreau să mă simt în ziua aia - it’s not a miracle worker, dar după ani și ani de repetiții chiar pot să arunc pe mine cea mai banală fustă lungă până-n pământ și în capul meu să fiu cel puțin Florence Welch.

Tricoul gri adidas

Tricoul ăsta l-am văzut prima dată în ziua în care un fost prieten își strângea toate lucrurile. Atârna în șifonier ca un outlaw într-un con de umbră. Era gri deschis, adidas, cu un print cu ceva icons pe piept și părea tocmai scos dintr-o campanie mega-urbană de streetwear.

- Cu ăsta ce faci?
- Îl iau la urmă.

Nu știu dacă s-a gândit vreodată ce s-a întâmplat cu tricoul lui, de ce nu a mai ajuns în bagaj, de ce apare acum pe net și lucruri d-astea. Știu că nu îl purtase niciodată, pentru că îi era prea larg.

Pe mine a venit perfect de la bun început. Perfect cu fustă, perfect băgat în blugi, perfect în prima zi la birou, perfect în august la Ideo Ideis, perfect în cele mai grele momente. De obicei, cu cât e mai mare jinx-ul într-o zi, cu atât e mai necesar tricoul. El e costumul meu de deadline-uri, salopeta de meșter și uniforma de graphic designer careless. Cumva, port tricoul gri ca pe o amuletă.

Acum două ierni, după un vin la MȚR și încă nu-mai-știu-câte cafele la Greenhours, un băiat a venit cu mine acasă și i-am dat tricoul drept pijama. Dintre toti băieții care îl încercaseră până atunci, lui i-a venit cel mai bine. În seara aceea a rămas la mine și o perioadă lungă și frumoasă nu a mai plecat. Le știe el, tricoul.

Bonus: Muzeul obiectelor din foste relații 

Rochia neagră cu flori brodate

De fiecare dată când sunt întrebată despre rochia asta, nu pot să răspund decât că e de la mama.

Mama mea e regina cumpărăturilor deștepte, stăpâna trifturilor, singura persoană capabilă să cumpere o rochie neagră cu flori, mărimea XL, de pe Asos Maternity și să o transforme în ceva ce poate fi purtat de o fată pe care uneori și M-ul vine larg. De când o știu își cumpără haine cu intenția clară de a le modifica. Mama mi-a făcut prima rochiță de serbare dintr-o cămașă de-a lu’ tata, și tot ea mi-a cusut rochia de la majorat în noaptea dinainte. Iar asta e mișto.

Lenjeria neagră

Deux-pièces, body, corset, cu dantele sau fără, dar musai neagră să fie. Lenjeria neagră e chestia aia pe care orice femeie ar trebui să o aibă în dulap, sau cel puțin asa m-au învățat pe mine relațiile din ultimii șapte ani.

Am mai multe piese acum și mă gândesc serios să îmi mai eliberez un sertar special pentru ele. Unele sunt găsite cu mult noroc prin te miri ce magazine din care ai impresia că nu cumpără nimeni, altele sunt de la H&M (deci probabil le au încă enșpe mii de femei din lume și treaba asta mă cam seacă, sinceră să fiu). Și mama a contribuit la colecție cu un body, iar asta o face și mai misto. Dintre toate, neglijeul cu decupaj la spate rămâne preferatul meu. Cumpărat acum trei ani jumate, purtat o dată.

Superstarurile roz cu floricele

De superstaruri m-am îndrăgostit cu mult timp în urmă, cam pe când Fergie apărea în clipul piesei Shut Up într-o pereche de adidas Superstar albi și se întrecea în ceva battle of sexes cu will.i.am. Foarte rapid după a venit toată povestea cu RUN DMC și imediat apoi obsesia pentru superstaruri. Asta era în 2007, în Ploiești și când toți banii mei începeau să se ducă pe ebay. Și era destul de mare lucru, că doar la vremea aia nu aveam Famous Brands la mall. De fapt, nu aveam deloc mall.

Între timp am schimbat mai multe perechi și mi-am mai potolit mania, deși la un moment dat mă gândeam cum ar fi să fiu endorser pentru adidas originals, ca Jay Z (care purta superstaruri și ani de zile după ce nu mai era obligat prin contract). Mai ales că în 2015 aniversează 45 de ani și au un promo de campanie care îți face pielea de găină.

Perechea asta cu floricele o am din toamna clasei a 12-a și de fiecare dată când o văd îmi aduc aminte instant de perioada aia. Mă gândesc uneori că dacă fiecare dintre noi am avea un coming of age story, ei bine, povestea mea ar fi scrisă în adidașii ăștia.

Sandalele cu barete verzi

Cumva nu m-am înnebunit după Sex and The City niciodată, dar mi-a rămas în cap faza asta când Carrie își cumpără pantofi noi pentru cea de-a o suta despărțire de Big, și se oprește în fața unei vitrine cu sandale pline de barețele.

E o chestie cu sandalele decupate și cât de sexi te fac să te simți, n-aș putea să zic ce. Dar știu bine senzația, pentru că am și eu sandalele mele iubite de piele întoarsă verde – așa cum Carrie are perechea ei de pink suede Manolo Blahnik strappy sandals –, pe care am reușit să nu le port la nicio despărțire până acum.
_

Silvana are 24 de ani, e graphic designer la editura Curtea Veche și are ceva obsesii pentru apă și albastru. S-ar mărita și mâine cu Jay Z.