Cu ce te încalţi dacă eşti vegan

 

Nu prea îmi place să explic motivele pentru care mă străduiesc să trec de tot la veganism, inclusiv la capitolul haine. Fac ce simt că mi se potrivește și încerc să nu mă contrazic singură. O fac destul ceilalți. De exemplu, nu simt că ar fi corect să spun că îmi plac animalele și că de asta nu mănânc de toate, cât timp sunt încălțată cu pantofi de piele. Dar nici nu pot să spun cu siguranță că acum trei ani am făcut-o doar de dragul animalelor. Am pornit de la o curiozitate – am vrut  să văd cum e; m-a făcut să mă simt mai bine și să fiu mai liniștită. Acum am ajuns la un echilibru – am stilul ăsta de viață și pentru mine, și pentru ele. Sunt OK cu tot restul lumii și cu obiceiurile lor; nu sunt genul ăla de om care te cicălește într-una. De altfel, cei mai dragi oameni de-ai mei mănâncă produse din carne și poartă piele. Nu am încercat să le țin morală și să-i conving să facă la fel ca mine și nu i-aș iubi mai mult dacă ar face asta, pentru că nu se poate mai mult. Pentru că veganismul este despre compasiune și toleranță. Iar asta nu se aplică doar în relația cu animalele, ci și în relațiile cu oamenii. Și e o treabă constantă. 
 

Înainte să încep să devin vegană, cel mai mult îmi plăceau: dublu cheeseburger, toate felurile de brânză, toate felurile de înghețată, pizza, pârjoalele (așa se zice la noi, la Iași), amandinele, toate felurile de mâncare gătite din toate felurile de pește, gecile negre de piele, mănușile din piele și pantofii din piele. Acum îmi dau toată silința să ajung cât de vegană pot.

 

Nu știu ce fel de vegană o să pot eu fi în viața asta, însă mie încă mi se par sexy oamenii în geacă neagră de piele. Mai nou, trec printr-o perioadă în care încerc să scap de părerea pe care mi-am făcut-o până acum, anume că cele mai frumoase încălțări care se fac pe lume sunt din piele și că cele mai faine pulovere sunt făcute din lână și, în același timp, mă străduiesc să scap de toate piesele astea din dulapul meu.
 

Pentru că sunt la început și nu am, încă, o așa mare experiență în viața fără piele, lână, mătase și blană, dar și pentru că, în general, ca să fiu eu mai liniștită, trebuie să mai cer și părerea altora, am apelat la sfaturile câtorva vegani despre cum faci să te îmbraci astfel încât să fii împăcat cu stilul de viață pe care l-ai adoptat. Care sunt opțiunile? E greu? Ce faci cu un dulap plin de haine pe care, brusc, nu poți să le mai îmbraci? Uite ce-am aflat.
 

Ilinca Tudose e vegetariană de la 4 ani. Scrie pe laminesubnuc.ro, iar când vine în Iași organizează niște mese speciale pentru vegani și vegetarieni, mese care vara se țin la ea în grădină. Dincolo de decorul de vis, chestiile pe care le gătește te fac să mănânci și să plângi (de fericire, normal). Prima dată am apelat la sfaturile ei de inițiată atunci când am găsit pe leatherless.ro o pereche de cizme care costa 1.400 lei și arăta urât, iar eu am tras concluzia că încălțările pentru vegani sunt și urâte, și scumpe. „Pantofii vegani nu sunt scumpi pentru că sunt vegani. Se încadrează în aceleași categorii de prețuri. Beyond Skin este o marcă de lux și au prețuri ca atare. Eu mi-am cumpărat câteva perechi de la vegetarian-shoes.co.uk, care au prețuri mărișoare, cum au și alte firme care încearcă să facă încălțăminte bună. Mi-am cumpărat când am fost în Brighton, pentru că au magazin acolo. Nu îmi cumpăr pantofi de pe net pentru că e foarte greu să mi se potrivească. În rest, îmi iau pantofi care nu sunt din piele din magazine obișnuite. De exemplu, la CCC am găsit mai multe perechi pe care le-am purtat o grămadă. Vânzătorii nu știu de obicei dacă lipiciul folosit este vegan, dar mai mult decât să întrebi și să nu cumperi piele nu știu dacă ai ce face în România, la momentul actual. Pantofi OK mai au și cei de la Wills Vegan Shoes. Sunt o mulțime de alte firme. Dar în România nu este piață, evident. Sunt probabil doar câteva sute de vegani. Apropo de pantofii din piele pe care îi aveam deja, eu i-am donat, în afara de o singură pereche de pantofi cu toc, pe care nu am putut-o înlocui încă. Evident, nu mai cumpăr piele, lână sau mătase.”
 

Andreea Plug e o tipă cool din București cu care sunt prietenă de mult timp în viața mea virtuală. Are două pisici și lucrează la un magazin de diamante din București. Andreea are aceeași problemă ca mine, poate chiar un pic mai mare, pentru că poartă 41. Ea crede că „ăștia care fac pantofi au impresia că toți vegetarienii o ard hippie și cu șalvari.” E comică. „Port 41 și, practic, în România mă pot încalța doar de la H&M (uneori). De obicei, îmi mai cumpăr chestii de pe Asos și Topshop la reduceri, dar uneori trece apa prin ei. Oricum, ecologic e o mare problemă, pentru că, evitând pielea, cumperi de la brand-uri care exploatează copii din Bangladesh, deci tot nu e OK.”
 

Radu Lăzărică e vegan și e foarte distractiv. De asemenea, aleargă foarte mult. Este omul pe care pot să-l întreb toate prostiile și îmi răspunde frumos și cu răbdare. Și el mi-a recomandat Leatherless, care cumva sunt corecți și cu oamenii (adică nici nu exploatează copiii sau populațiile defavorizate), și cu animalele. Numai că, din nou, m-aș simți eu exploatată dacă mi-aș cumpăra de acolo la ce prețuri au. Radu își mai ia și de la Vans.
 

Pe Vladimir Andrei și pe Diana Truscan i-am cunoscut la unul dintre brunch-urile Ilincăi de care ziceam mai devreme. Nu prea știam oameni vegetarieni și vegani aici la mine în Iași. Sunt niște oameni foarte drăguți. Aș lua masa cu ei oricând. „Mi-am luat de pe leatherless.ro - cică nici măcar lipiciul nu e din animale la ei. Dar au fost super scumpi. Teniși mi-am mai luat cred că din Kenvelo și cam atât. Și eu mai am pantofi vechi (posibil din piele) pe care încă îi port până se uzează total.”, zice Vladimir. „Nici înainte nu aveam mulți din piele. Pe unii uzați i-am mai purtat, iar pe cei buni i-am dat. Până și lipiciul e o problemă, nu doar materialul în sine. Am observat că pantofii care sunt certified vegan sunt cam scumpi (de exemplu, Esprit au o secțiune de vegan certified shoes). În rest, există încălțăminte mai ieftină, din materiale sintetice în magazine no name, Made in China (deci, cel mai probabil, făcuți de niște asiatici necăjiți, overworked și prost plătiți). Asta se extinde și la haine. E puțin ipocrit, cred, să credem că purtăm chestii etice. Cu toate astea, și pașii mici sunt importanți. Să nu dăm în distopie.”, completează Diana.
 

Pe scurt, ce-am învățat de la veganii și vegetarienii cu experiență e că lipiciul folosit pentru încălțăminte este din oase, deci, chiar dacă nu sunt făcuți din piele, pantofii tot nu sunt complet vegani. Apoi, ai de ales: ori încerci să nu încurajezi exploatarea oamenilor, ori pe cea a animalelor. NU le poți face pe toate decât dacă ești destul de înstărit. Și asta nu pare să se schimbe prea curând, în contextul în care, în România, sunt prea puțini vegani ca să se facă încălțări vegane pe toate gusturile. Altă lecție e că pantofii din piele luați deja se poartă până se uzează. Nu se aruncă - se donează sau se duc la părinți. Soluția mea a fost ca pe cei aproape distruși să-i duc acasă la mama și îi folosesc când merg la pădure. Pe alții i-am dat. Și eu, ca Ilinca, am păstrat o pereche de pantofi cu toc pentru că încă nu am reușit să-mi găsesc o pereche din piele ecologică. I-am scris despre asta, la un moment dat, Biancăi Georgescu, care face niște pantofi geniali. Mi-a promis că îmi face din ce material vreau eu, deși colecțiile ei sunt din piele. Poate așa o să reușesc să am cei mai frumoși și mai vegani pantofi cu toc. Așadar, mai e și varianta asta.
 

Altă soluție pentru încălțăminte etică ar putea să fie pantofii lansați în proiectul recent al adidas în colaborare cu Parley for the Oceans. Pe scurt, adidas a creat încălțăminte din deșeuri pescuite și reciclate din oceane. Firește că vreau și eu o pereche, deși nu sunt încă de vânzare și mi-aș dori nici să nu aibă din ce face prea multe perechi. Din păcate, sigur au mai mult material decât ar fi nevoie. 
 

Sunt sigură că, într-o bună zi, oamenii, indiferent că sunt vegani sau vegetarieni, se vor gândi de două ori înainte de a-și cumpăra chestii pentru care un animal moare sau e chinuit. Dacă la alimentație mai e loc de discuții (legate de proteine, B12 etc.), la haine chiar nu prea ai cum să te contrazici cu veganii. Dar, până la urmă, fiecare face ce vrea. 
 

În timp ce scriam asta, am dat de un interviu cu un fel de vedetă de la noi care tocmai se lăsase și ea prin 2012 de mâncat carne pentru că iubea animalele. Printre altele, una dintre marile ei probleme era că domnul Christian Louboutin nu face pantofi decât din piele, deci nu are cum să renunțe, momentan, și la asta pentru că îi plac prea mult. M-a făcut să mă simt un pic mai bine. Ce bine că nu am și problema asta!