Prima colecţie pe care a făcut-o Lana Dumitru a fost cea cu care și-a dat licenţa în design vestimentar la UNArte. Pentru că trebuia. Nu se gândea să vândă ceva din ea, dar rochia Facebook şi rochia Etno – două dintre piesele principale – s-au propagat atât de rapid pe net și au stârnit atâtea cereri încât Lana şi-a dat seama că va trebui să le replice.
O altă colecţie – Romanian Apparel – a apărut pentru că Lana avea nevoie de nişte rochii pe care să le ia cu ea la Roma, unde şi-a terminat masterul. S-a întrebat ce-ar putea fi deosebit în Roma și aşa a ajuns la ideea de a pune printuri româneşti pe haine: Coloana Infinitului, ţărănci de pe timbrele vechi care-i plac atât de mult, imagini de pe vederi. Le-a făcut și niște poze, netul le-a primit și în câteva săptămâni Romanian Apparel era must-have.
Cea mai recentă colecție a Lanei – La Naïve – e lucrarea de absolvire a masterului. Trebuia făcută ca să se poată înscrie la doctorat, în timpul căruia vrea să scrie o carte despre artă şi modă, și punctele lor de intersecție. „Scopul meu nu a fost niciodată să fac colecții, să le vând și să produc în masă,” spune Lana. „Nu vreau să fiu fashion designer, dar pentru mine deocamdată fashionul e cea mai simplă cale prin care să mă exprim artistic: ai o idee și o combini cu o haină și e un tablou mergător. Colecția de acum nu trebuia să fie de vânzare, dar pentru că lumea chiar vrea s-o poarte am zis ok, să fie și de vânzare.”
Lana (fata blondă-cosânzeană de 24 de ani) umblă-n alb cât e cald, şi trece la negru când vine frigul. Spune că nu-şi prea poartă creaţiile, cum n-a mai purtat până la urmă nici rochiile făcute pentru Roma. Dar printurile au fost parte din ce face încă din al doilea an de facultate, când şi-a prezentat primele trei rochii făcute vreodată (rezultatul unei teme de seminar) la un omagiu adus de designerii români lui Alexander McQueen. I s-a reproșat atunci că-l copia. În ultima vreme, de când grecoaica Mary Katrantzou îndrăgostește criticii de modă la fiecare nouă colecție, Lana aude tot mai des comparații neprietenoase cu ea. „Apropo de asta,” spune Lana, „chiar mi-au scris cei de acolo ca să-mi propună un stagiu, spunându-mi că estetica mea este foarte apropiată de ce vor ei și că le-aș fi de mare folos.” Ar fi primul ei stagiu şi n-are de gând să spună nu la aşa ceva, chiar dacă nu se vede rămânând într-un loc unde să nu-şi poată folosi creativitatea pentru sine. Zâmbeşte: „După aia o să spună lumea că am învățat de la Mary Katrantzou să fac printurile.”
Dar până atunci, are proiecte: continuă să colaboreze cu Pas Boutique, pentru care face fuste, colanţi şi body-uri cu printuri şi, de curând, magazinul online Moja i-a propus o colaborare pentru o linie de haine foarte purtabile și accesibile ca preț. Şi mai e, desigur, La Naïve, care deja se cere multiplicată din toate părţile.
„Aș putea să inventez eu o idee fantastică și un concept incredibil în spatele colecţiei,” spune Lana, „dar nu este. Mi s-a părut drăguț să ai trei artiști pe tine, random ai zice. Artiștii ăștia nu se combină niciunde altundeva.”
Pe haine se regăsesc Van Gogh sau Magritte, dar şi doi artişti români: Adrian Preda, cu care Lana se ştie de când erau mici şi de la care a împrumutat imaginea unui autobuz RATB, şi Irina Broboană, de la care a preluat un tablou cu rinoceri şi şcolăriţe. Titlul colecţiei nu vine neapărat de la arta naivă – o sursă de inspiraţie pentru Lana – ci mai degrabă de la asocierile de pe haine, la care şi-a permis să nu se ia în serios: pe una din geci nişte ţărani au în spate pădurea tropicală a lui Henri Rousseau (Le Douanier). O fotografie cu Lana îmbrăcată în rochia – deja clasică – etno a devenit imprimeu pentru o cămaşă din mătase.
Şi chiar dacă timpul trecut peste cel mai de succes print al ei a cam plictisit-o de el, iarna asta se gândeşte serios să-l pună pe ea: „geaca Etno îmi place tare mult, cred că o să fie geaca mea de iarnă.”
La Naïve va fi disponibilă online înainte de Crăciun. Pentru noutăți, urmăriți Lana.