Culture Soup la pachet

Arta populară românească, Duchamp, dadaismul, arta pop, minimalismul, Brâncuşi, nouvelle vague, chitara electronică, mesajele de pace, Beckett, galoşii, mustaţa, părul afro, fetele pin-up, visul despre om şi spaţiu, lupta dintre om şi maşină, samuraii. Lista de ingrediente nu se termină, pentru că e nevoie de ele, îţi bucură mintea. De-asta îi e şi greu Mirunei Ştefănescu să se oprească din creat tricouri din aprilie, de când a lansat Culture Soup împreună cu prietenul ei, arhitect.

Miruna s-a ocupat de identitate şi concept, pentru că a lucrat cinci ani ca art prin mici agenţii de publicitate. Ea a făcut şi editat fotografiile de pe site, pentru că în 2001 a terminat foto-video la Arte. Şi tot ea a găsit soluţiile: locul de unde să cumpere bumbac, micul atelier de croitorie unde sunt făcute tricourile, prototipul ideal („nu le vreau strangulate şi grosolane”). Şi printurile, desigur, făcute în mare majoritate pe calculator: „Este un mix de repere culturale,” spune ea. „Nu vreau să fie educaţional, dar vreau să mă adresez unor oameni care au nişte noţiuni.”

Culture Soup a început cu trei colecţii: Ism, plecată de la artă, Omagiu, pornită de la film, şi UFOlk, colecţia de suflet a Mirunei, care şi-a luat cărţi şi a stat prin Muzeul Ţăranului ca să studieze arta decorativă românească – nu doar haine, ci şi covoare, lemn, ceramică, mai ales covoare. De curând, au mai apărut pe site două colecţii, UFOlk 2 şi Exposition, dedicată teatrului. Dar Culture Soup nu e numai despre tricouri. Pentru anul viitor sunt planuri să includă şi piese de mobilier.

O avalanşă de lucruri de făcut (printre care şi găsirea de metode pentru vânzarea tricourilor în afară), dar Miruna nu se plânge. Se simte bine acum, departe de publicitate în care, mai ales după criză, n-a mai simţit nevoia să se exprime. E în priză tot timpul şi e în priză pentru sine. Ce-i bucură ei mintea? Nu-i ajunge timpul să înşire: Fellini, Bergman, Kurosawa, von Trier, Kubrick, Pink Floyd (pe care i-a văzut acum doi ani în concert la New York, ea şi redneckşii), The Knife, Twin Shadow, Daft Punk, Beckett, Eugen Ionescu, mai ales el (i-a inspirat deja trei tricouri). „Repet, e un brand foarte subiectiv,” spune, încercând să explice cumva tot ce a pus până acum în Culture Soup: „Un om şi-a creat o poveste-n cap şi o spune în felul lui.”