Cum rezolvi o problemă ca vânătoarea de culori?

Acum câțiva ani, când Dana Păun a hotărât să renunțe la potecile corporatiste bătute 11 ani și să devină street fashion photographer, majoritatea cunoștințelor au luat-o cu ”ooh hoooney! și din ce o să trăiești, cine-ți dă ție de lucru că nu știi că în țara asta e totu' pe pile, ce o să faci la pensie ș.a.m.d.”. Adevărul e că atunci când ai în față această puștoaica blondă ochioasă, ai aceeași senzație ca atunci când vezi Dogville a doua oară – shit ce-o s-o pățească biata fetiță!

Și totuși, Dana e macheta ambulantă pentru circuitul energiei pozitive în natură. Deschisă, amabilă în felul ăla rarisim care nu cochetează cu ipocrizia, și curioasă ca un copil.

A lăsat jobul din vânzări după doar un an de fotografie asumată, și a decis să se amestece în ape tulburi chiar și pentru tinerii absolvenți de arte. Blogul The Color Stalker a început fără pretenții în 2011 și a crescut odată cu imersiunea ei într-ale fotografiei și-ale modei. Nu a avut nicio educație formală, doar cunoștințele acumulate în anii în care și-a urmărit din umbră pasiunile, fotografia și moda, și ambiție de autodiact. Când a început să pozeze frumosul în stradă, nu credea că asta va fi, într-un fel, meseria ei.

Acum nu mai trăiește doar în intervalul 19 - miezul nopții și în weekenduri. Călătorește cel puțin două săptămâni pe sezon la fashion weeks și vinde fotografii cu moda străzii marilor reviste. La început a fost ea contactată de o firmă locală care i-a descoperit blogul și i-a propus niște joburi, apoi a contactat ea diverse agenții și le-a propus să colaboreze. Nu a atins nici de departe nivelul dorit în ce face, dar se consideră norocoasă că a ajuns unde e ciulind urechile și întrebând în stânga și-n dreapta. Pe scurt, rețeta ei e „studiezi, întrebi, zâmbești, te împrietenești, ești sincer și muncești mult.”