Debut de Autor: Juls

Teodora e sătmăreană din Negrești-Oaș, „orașul ăla mic, cu casele alea imense”. La școală, era fata care le făcea desene colegilor și pe care o punea dirigintele să-și șteargă banca plină de desene cu hașuri. A studiat design la liceu și design de produs la București, cu gândul să facă mobilier.

Acum două veri, însă, mama ei a convocat creativii familiei la un soi de tabără în curtea casei, și toți au lucrat la obiecte pe care să le vândă la Zilele Orașului. Teodora a făcut niște accesorii din fimo, de culoarea pielii, care se puteau purta pe claviculă. Nu a vândut nimic, de fapt nimeni din familie nu a vândut mai nimic, spune râzând, dar atunci și-a dat seama că vrea să se apuce de bijuterie. Câteva luni mai târziu, după experimente de tot felul la ea în cameră, începea un curs la Assamblage, Școala de Bijuterie Contemporană. 

Îi plac mult inelele, așa că inele face în perioada asta, dar nu le și poartă, pentru că nu poate purta inele în general: îi vine constant să le dea jos. De fapt, nu poartă bijuterii. Deloc. Da, știe. 

De ce bijuterie

Ce îmi place în domeniul ăsta este modul diversificat prin care pot să mă exprim, să transmit un mesaj mai departe printr-o textură, combinație de materiale sau ansamblu de forme. Este o ramură a artei care îmi oferă mai multă libertate de expresie decât oricare alta, specificațiile tehnice nu sunt mereu restricționate de funcționalitate și logică. Poți să ai mai multă libertate cu forma.

Este și o pasiune pe care vreau s-o transform într-un job full-time, chiar dacă procesul poate fi mai lent.

Flusia

Colecția pe care o prezint la Autor este o abordare a unui proiect pe care vreau să-l dezvolt în viitorul apropiat. Flusia e unul din numele zeiței romane Flora. Caut expresii în natură pe care să le transpun în piese, raportându-mă la sensibilitatea omului. Încerc sa redau forma pură, naturală, un exterior neutru vs. un interior plin de culoare.

Colecția, alcătuită din inele, două broșe și un colier, reprezintă și un studiu al materialului – coaja de copac (dud) –relaționat cu argint în structuri și forme organice. 

Lemn și metal

Am mai lucrat cu lemn de măslin, mi-a plăcut foarte mult desenul aparte al lemnului și felul în care se fisurează pe cursul liniilor. Unii denumesc fenomenul acesta „defect”, eu cred că este un atuu.

Coaja de dud este un material pe care l-am descoperit în atelierul Alexandrei Crețu. Are o textură deosebită, se simte plăcut. Prima piesă pe care am făcut-o din el a fost un inel. L-am supus la toate testele: baiț, vopsea, lac, teste de duritate. Acum arată puțin macabru, dar îl păstrez.

Experimente - Rateuri - Motivație

E vorba de curiozitate: dacă un material sau altul poate sublinia mai bine mesajul pe care îl transmit sau dacă există alte căi de reprezentare. Cred că e bine să treci prin procesul ăsta. Am multe piese pe care le-am făcut, refăcut, desfăcut din materiale mai puțin costisitoare. Am urmat și niște cursuri, am luat-o treptat și lent. La început, scopul principal nu a fost vânzarea, ci mai degrabă studiul și da, mi-a pus și răbdarea la încercare de multe ori, am luat și niște pauze, dar ulterior am revenit.

Lucrez non-stop, oricând am timp. Nu-mi vine să ies, îmi place mai mult să stau singură și să lucrez. Caut forme, îmi vin idei, vreau să fac mai mult, mai mult.

Creațiile Teodorei sunt de găsit la Autor și pe pagina ei de Facebook, Juls.