Imaginarium: Bourgeois Punk

Nu o să devii nici punk, nici bourgeois dacă porți hainele astea. Cine știe asta este. Bourgeois punk nu e țipător-orbitor. Nu se leagă de lucruri specifice, ci e rezultatul unei sume de gânduri, vise, versuri, cărți, pasaje, peisaje, melodii, întâmplări, oameni. E paharul cu picior la party-ul în hală, Veuve-Clicquot la ușa cortului, mahmureală la pitch, locul întâi la campionatul de sarcasm, nuntă cu Rancid, Chanel cu ace de siguranță. Punk fără angoasa și nesiguranța adolescentină. 

Imaginarium, zici? Cred că mai degrabă un stream of (un)consciousness fără pânze de păianjen.

Jocurile: de cuvinte, de sinapse
Să-i desenezi o mustață lu' Mona Lisa, să scoți limba când treci pe lângă mașina poliției, să-i zâmbești agresiv unei lucrătoare acre de la Poștă, să „desenezi” peste oameni în timp ce vorbești cu ei, să-ți faci o brățară din sfoară, să-ți dai seama că jocul este prilejul unui alt prilej.

Maynard James Keenan...
...is a GOD! Nu are cum să fie doar om. Aș bea cu el un vin din podgoria lui, pe terasa unei vile, undeva în Toscana. Mi-aș dori să pot face în așa fel încât să asculte toată lumea, în același timp, Tool/APC/Puscifer. Sunt curioasă ce s-ar întâmpla. Cred că țara noastră ar fi mai bună dacă striperițele ar dansa pe Puscifer și camionagii ar asculta AC/DC.

Miopie
Îmi aduc aminte când eram mioapă și prea mândră să-mi port ochelarii. Ajunsesem la un grad de adaptare/supraviețuire încât îmi recunoșteam prietenii după mers, gesturi etc, bineînțeles cu o marjă de eroare sensibilă: se mai întâmpla să le zâmbesc pe stradă și necunoscuților. Cealaltă parte bună a nepurtării ochelarilor e că îți lași imaginația să completeze spațiile.

Mințile luminate 
Nu realizezi cât de multe și luminate sunt în jurul tău până când nu se întâmplă o zi de luni. Anturaje în care auzi firesc „ești cel mai obraznic dintre curtezanii mei și io întotdeauna pun botul ca o naivă”. Seri în care stai în aceeași încăpere cu o diplomă din 1900 toamna și răsfoiești jurnalul mamei lui Neagu Djuvara. Cuiul, tabloul, Tonitza. Aici e meritul lor.

Southpark
Oamenii din spatele acestui serial mi se par aproape geniali. Aș vrea și eu să mă uit prin lupa aia prin care privesc ei lumea. Măcar o zi.

Umbra, guma turbo și adhd-ul
Cel puțin cinci ferestre de browser, deschise simultan, pline de taburi, consecințe ale unor sărituri triple cu un șurub și jumătate, din sinapsă în sinapsă. Tribut adus adhd-ului neoficial. Cu background olfactiv asigurat de un odorizant cu miros de gumă turbo. De umbră nu zic nimic, că e aici și vede ce scriu.

Așteptarea lui Godot și fizica cuantică
Nesiguranța dată de teoriile care zdruncină ce ți s-a predat la tabla neagră. Pe lângă asta mai punem cyber punk-ul, semantica și Beckett. Îi iubesc sincer pe cei care pot construi o lume nouă; altfel, credibilă, la fel de firească, doar prin sublinierea altor detalii decât cele pe care le vezi by default. Teatrul absurd e absurd doar pentru mintea conformistă, în rest, e magic. Cât desprte cuantică, mi-aș dori să mai am o viață, să înțeleg mai mult. O sursă infinită de what-ifs, într-o permanentă prăjeală a simțului realității? Da, vă rog!
_

Bourgeois Punk