Imaginarium: Carla Szabo

De pe 13 pe 22 februarie, bijuteriile Carlei Szabo vor putea fi văzute în expoziția The Rest Is Tomorrow, la ICR Londra, alături de creații Lucian Broscățean, Dinu Bodiciu, Doina Levintza, Irina Schrotter și Andreea Bădală.

Pentru vara următoare, Carla pregătește Articula, o colecție dedicată unui personaj asumat, perfect conștient de valoarea lui, care se acceptă și se iubește pentru ce este. Piesele colecției sunt făcute din elemente strunjite din lemn de nuc, care, împreună cu mărgele din carbon fosilizat, creează mecanisme cu aspect organic, asemănătoare articulațiilor de crustacee sau insecte. Și dacă tot veni vorba de insecte:

Coleopurele Moko
Este animalul emblemă pentru conceptul meu “Let’s Play”. El e un hybrid dintr-o lume fantastică, parte iepure, parte coleopter. Are aripioare delicate de insectă și urechi bine dezvoltate. Este curios, îi place să se joace, îi plac în special obiectele mici care, puse cu capul în jos, devin altceva. Alimentul lui de bază e morcovul cu aripi. Morcovii zboară spre soare și se încarcă cu energie pozitivă, consumată apoi de coleopure pentru a-i da și lui puterea de a zbura. Energia solară dă și fluorescența ca de leduri a ochilor lui.

Multifuncționalitatea
... în obiecte și în stilul de viață. Îmi relevă că dincolo de șabloane, toate se unesc și devin același lucru. Locuiesc într-un spațiu atelier, showroom, dormitor; port haine care sunt fuste/pantalon, sandale/cizme etc. Poate de aceea și obiectele pe care le fac sunt de obicei coliere/brățări sau portofel/brățară, portțigaret/arici cu limba scoasă și tot așa.

Muzica anilor 1970
Îmi fluidizează gândirea și simțirea, iubesc libertatea ei, bucuria și senzualitatea ei inocentă.

Cântatul
Când eram mică și cântam îmi era pur și simplu groază că melodia va lua sfârșit. Vorba cântecului, „pentru că inima ta moare, atunci când sunetul dispare”. Doamne, ce bine știu ce înseamnă asta! Mulțumesc, băieți.

Totoro sau desenele de animație japoneze ale studiourilor Ghibli
Spiritele și oamenii au aventuri, povești împreună, într-o normalitate de invidiat.Visez și eu, bineînteles, la un animal fantastic, de statură mică, cu care să îmi petrec ziua dialogând fără cuvinte.

Oglinzile din casă
Sunt mediana între eu aici și eu acolo. Între ceea ce sunt și ceea ce par.

Oamenii de sticlă
Transparenți și imparțiali, îi întâlnești doar dacă ai șansa asta, de câteva ori în viață. În prezența lor începi să simți bucuria și sinceritatea râsului tău de copil. În prezența lor devii și tu de sticlă, fără opinii, fără prejudecăți, liber.

Mărgele, detalii miniaturale etc.
Îmi place că sunt cele mai mari dintr-o lume pe care nu am puterea să o văd cu ochiul liber. Micuțe, finuțe, sunt ca niște emoții spuse în șoaptă.

Ochii
Pentru că sunt capabili să unească spațiile, sunt un portal între ceea ce ești tu și ceea ce sunt eu. Iluzia separării dispare și ceea ce ești tu mă cuprinde și pe mine. Cei mai tari sunt ochii de arici.

Viziunea oricărei zile
Să fiu cu picioarele adânc înfipte în pământ și cu capul în cer și la mijloc să iubesc totul și toate.

Munca sau joaca de-a meseria
Pentru că transformă ideea în materie.

Furourile cu dantelă
Până sub genunchi mă fac să îmi simt corpul fluid. În ritm de dans, celulele mele se alintă singure.

Mușchii
Îmi place să privesc fibra întinsă, gata să sară, să se arunce într-o dinamică nestavilită. Fie el dans, joacă sau expresie, se manifestă în orice creatură.
_

Carla Szabo pe Facebook