Michael Tintiuc: fashion pe skate

De când ești interesat de modă? Cum a început totul?
N-aș zice că mă interesează moda, pentru că asociez lumea modei cu ceva diferit – care în fond nu mi-e atât de apropiat – mai ales dacă vorbim de lumea actuală a modei. Prefer să joc după propriile mele reguli, să nu mă gândesc la ce le place sau nu le place altora, ce ar fi sau nu în folosul industriei consumatorilor.

Sunt mult mai atras de lumea artei, care include o mulțime de moduri de exprimare și de realizare creativă, de la design vizual la pictură la design vestimentar la muzică. Arta în sine m-a atras de mic, dar cred că am început să învăț și să experimentez în direcția asta abia de pe la 18 ani.

Ai modele, icons pe care le urmezi?
N-am. Mă inspiră anii muzicali ’60 și ’70 și oamenii impresionanți din acea perioadă. Dar nu i-aș numi modele, nu mă omor după termenul ăsta, ei sunt principala mea sursă de inspirație.

Cum ai devenit model?
Am făcut 18 ani în 2007. Eram un skater adolescent care se juca pe Sony PlayStation, desena și asculta Pink Floyd și The Ramones. În țara mea industria modei și modelingul nu sunt bine dezvoltate, de-asta am decis să mă duc la Moscova. Am tras un prim portofoliu și nu s-a întâmplat nimic în primele șase luni. Nu erau la căutare skaterii înalți, slăbănogi, cu păr lung și pantaloni mulați, spre deosebire de bărbații mari, musculoși care au succes în modelingul rusesc. La un casting am cunoscut un alt model al cărui look era la rândul lui ieșit din tipare. S-a uitat pe book-ul meu și m-a invitat la un fashion show al prietenilor lui, care aveau un brand numit White Trash For Cash. La câteva zile după show am fost sunat de viitorul meu prim agent. Am făcut niște fotografii și instantanee noi pentru agenții și peste o lună mă mutam de la Moscova la New York.

Ce mai faci în afară de modeling?
Principalul lucru la care lucrez cu prietenii mei e dezvoltarea brandului și companiei noastre, LIRFON’S. Pe lângă asta, cânt la chitară, compun versuri și muzică, desenez, exersez fotografie, web design/programare, modelare 3D și graphic design. Și fac skateboarding de mai bine de 10 ani.

De unde-ți iei haine? 
Mare parte din hainele mele au fost cusute special pentru mine, au fost primite cadou sau făcute de LIRFON’S. Uneori cumpăr haine de pe net. Rareori merg la cumpărături, care-mi provoacă niște dureri groaznice de cap și un sentiment puternic de dezamăgire, pentru că uneori cele mai simple lucruri nu arată așa cum ți-ai dori.

Îți petreci timpul liber cu oameni implicați în modă? 
Dacă am un job într-un anumit oraș, atunci da, sigur, îmi petrec mult timp cu cei care mi se pare interesanți, dar nu e obligatoriu să facă parte din lumea asta. Când sunt acasă, în Moldova, mare parte din timpul liber mi-l petrec cu prieteni apropiați, lucrând la diferite proiecte sau dându-mă cu skaterii locali.

Care e părerea ta, ca model, despre lumea modei (petrecerile, podiumul, ședințele foto)?
Totul e foarte interesant, dar de la un punct încolo devine destul de banal și orice om care vrea să se dezvolte pe sine va încerca să se implice și în alte domenii. Dacă scopurile unui model se intersectează în vreun fel cu lumea modei, atunci își poate considera munca un fel de experiență profesională. Pentru că totul se întâmplă-n fața ta – munca stiliștilor, a fotografilor, a altor modele, vezi cum lucrează directorul de casting, întregul proces de producere a unei ședințe foto și a unui show. Ești martor la toate suișurile și coborâșurile unei anumite profesii. Practic orice profesie e interesantă în felul ei dacă e privită în contextul artistic, dar trebuie să fii realist și să înțelegi că trăim niște vremuri în care puține lucruri au rămas pure și neatinse, de cele mai multe ori totul e un business. 

Unde locuiești acum? Călătorești mult? 
Nu locuiesc undeva anume, n-am un loc al meu. De obicei nu stau foarte mult în nicio țară. Deocamdată sunt în vacanță, în Moldova. Călătoresc în funcție de ce joburi apar.

Cinci piese vestimentare favorite (inclusiv accesorii)
1. The Soul Clover – pantofii pe care i-am creat pentru LIRFON’S
2. Cele două perechi de jeanși clasici Levi’s
3. O cruce din argint și un medalion pe care le port tot timpul
4. Vestele mele
5. Geaca Michael T Pro Model (modelul meu de geacă pentru LIRFON’S)

Vreun sfat pentru cine vrea să se apuce de modeling?
Cred că principalul meu sfat ar fi să-și facă o autoevaluare onestă în ce privește șansele pe care le are și să înțeleagă rolul acestui lucru. Mulți oameni nu știu că modelingul e ceva temporar și că dacă nu ai o personalitate puternică, atunci totul se termină când ți se termină cariera de model. Pentru ca asta să nu se întâmple, trebuie în primul rând să-ți setezi clar prioritățile în viață, separând scopurile principale de cele temporare, precum modelingul. De asemenea, mulți cred că modelingul te umple ușor de bani, neștiind că e un job ca oricare altul, în care muncești opt ore pe zi sau mai mult, și că trebuie să te adaptezi constant la orașe noi, oameni și culturi străine. E o profesie în care nu-ți permiți să întârzii sau să fii prost dispus, și în care, de multe ori, majoritatea lucrurilor nici nu depind de tine. În esență, e un fel de pariu – câștigi sau pierzi, nu există soluție de mijloc, iar timpul trece pe lângă tine. De-asta orice băiat sau fată care vrea să se apuce de modeling ar trebui să înțeleagă că ăsta nu poate fi scopul unic, fanatic al vieții; în primul rând, pentru că ar fi o prostie.

Ai groupies, fane care încearcă să-ți atragă atenția? Ce crezi despre ele?
Eu tind să le împart în adecvate și neadecvate. În viața reală sunt mult mai puține astfel de fete decât pe internet. Sigur că e plăcut să ți se acorde atenție, dar dacă exagerează, merg pe ideea că indiferența e mai rea decât ura. Pur și simplu le ignor.

Site-ul lui Michael Tintiuc