Nici artist, nici Sartorialist: Lightaholic

Știi blogurile alea de street fashion pline de fotografii în care apar invariabil aceleași tipe la invariabil același tip de evenimente, singura variabilă fiind hainele? Cătălin Oprițescu fuge cât poate de așa ceva. Nu că nu merge niciodată la târguri de modă. În iarnă, când era frigul ăla mare, a tras și pe la Absolutely Fabulous. Dar când vremea i-o permite, preferă să iasă pe străzile din centru. „Dacă-i street style, atunci trebuie să rămână street style autentic. Mă rog, că la un moment dat te întâlnești cu un fashion icon, e minunat. Dar evit să am o poză care este pe toate blogurile.”

Cătălin subliniază că nu se consideră artist. Nu are nici vreun background în modă precum Scott Schuman (The Sartorialist) sau Hanneli Mustaparta și nici pretenția că se pricepe. E un bucureștean care a construit timp de șapte ani la propriul business cu electronice pentru mașini, iar acum e director de marketing la un distribuitor mare de IT. De fotografie s-a apucat ceva mai serios în 2008 când s-a înscris la un curs, pe de-o parte pentru că-și dorea să imortalizeze mai bine ce vede, pe de alta pentru că avea nevoie de ceva care să-l scoată din rutină. Anul trecut, în aprilie, a făcut un tumblr pe care posta fotografiile lui. Lightaholic se numea și nu avea vreo direcție. Asta până într-o zi, când a pus pe blog niște fotografii făcute pe stradă în timpul unui weekend petrecut la Istanbul. Oameni frumoși, locuri mișto, pac ideea: street style.

A adăugat fotografii cu oameni de prin București. Prietena lui i-a propus să-și facă o pagină de Facebook, el a ezitat, așa că a făcut ea pagina, împingând Lightaholic pe wallurile a sute de oameni și făcându-l nu numai cunoscut, dar și unul dintre cele mai populare bloguri de street style de la noi.

Între timp Cătălin a început să iasă tot mai mult pe străzi, să oprească oameni, să le spună ce face și că vrea să-i fotografieze. Nu are vreun șablon după care decide pe cine să fotografieze și pe cine nu. Deciziile țin mai degrabă de instinct. „Cred că e ceva nativ. Încerc să fiu atent și la cum sunt combinate hainele. Ansamblul e important, dar și cât e de frumos omul.” Refuzurile sunt puține. „90% sunt de acord și sunt foarte drăguți, 5% refuză și 5% sunt nepoliticoși. În general se întâmplă cu băieți care sunt cu fete de mână și dacă abordezi fata devin mai cocoși.”

De obicei nu bâjbâie prea mult cu încadratul și nici nu trage zeci de cadre. Poate și de unde în copilărie a experimentat pe film, unde nu prea avea voie să greșească. Pe atunci mergea la cercul de fotografie de la Casa Pionierului (n.a. întrebați-vă părinții) și developa în laboratorul unui văr. Lightaholic a venit și de la pasiunea lui Cătălin pentru lumina naturală. Nu-i plac blițurile, nu-l încântă studiourile, pentru că i se pare că limitează mult creativitatea. Fotograful lui preferat e Helmut Newton, care venea la shootinguri cu cel mult o lumină și aia continuă.

Chiar dacă nu fotografia e ocupația lui principală acum, Cătălin vrea să capete experiență în fotografia de runway și cea de editorial și, visul suprem, să publice într-un titlu mare de-afară. „Acum sunt destul de conștient de faptul că sunt bun. Chiar cred că am cel mai bun blog de street style din România.” De luna asta Lightaholic va trece de pe tumblr pe lightaholic.com, iar fotografiile lui Cătălin vor putea fi văzute în curând și în GQ, unde va publica o ținută stradală pe număr.

Până una, alta, continuă să se relaxeze bătând weekend de weekend străzile din centru, în căutare de fețe noi. „Încerc să umblu în locuri cât mai frumoase și interesante din București și să fotografiez numai oameni frumoși. De un an și ceva am renunțat la mașină. La un moment dat nu mai aveam permis și am reînceput să merg pe jos, și, mergând pe jos, am redescoperit lumea. Dacă știi cum să te uiți la oraș găsești și lucruri care-ți plac. Important e să mai ridici capul din pământ.”