O fată, o garsonieră, o maşină de cusut

Acum vreo doi ani, Ramona Manea și-a făcut o listă mentală cu ce-o reprezintă și ce nu ca designer.

De exemplu, o reprezintă culoarea. Deși poartă mai degrabă negru, îi place să fie culoare în ce face, chiar dacă e vorba de o simplă pată, ca un cerc albastru pe o rochie neagră. E valabil mai ales la borsetele pe care a început să le facă acum trei ani pentru fetele cu drag de bicicletă ca și ea, convinsă că accesoriile astea merită o revenire. La început le făcea mai șterse, dar în timp a văzut că cu cât sunt mai colorate, cu atât se vând mai bine.

O mai reprezintă croiul simplu – niciodată nu s-a complicat cu brizbizuri inutile, crede mai degrabă în detalii care atrag atenția, cum ar fi un buzunar ascuns sau un șir de mărgeluțe cusute pe o bluză, în lungul coloanei vertebrale. De curând a fost la un târg unde a vândut mai mult ca niciodată, vreo 20 de piese, și mai toate erau lucruri foarte simple, în esență, ușor purtabile.

N-o interesează să facă vreodată haine pentru ieșit în club și defilat / pozat pe covorul roșu, pentru că preferă alt spațiu de expunere. „Vreau să văd haina mea pe stradă,” spune ea „mergând la orice oră, oricând. Să stau și să treacă cineva, să zic: Uau, uite, ce tare! Ce oră e? Uau! Perfect.”

La primul târg la care a fost vreodată, acum vreo trei ani, nu a vândut nimic, ba i s-a mai și spus că are potențial, dar că se vede că e la început. Dacă se gândește bine, probabil că așa era. Când a terminat cu Pictura la liceul de arte din Ploiești și a început facultatea de modă la UNArte în 2008 știa doar că-i place să facă chestii cu mâna ei, să vadă că lucrează și-i ies haine. Nu avea vreun stil, nu urma vreun concept, vedea o nebunie de haină într-o revistă și i se părea că poate și ea să facă așa ceva, cât de greu să fie?

Ușor nu e, a descoperit mai apoi, dar, cel puțin deocamdată ține să se ocupe cap-coadă de hainele pe care le creează. A făcut un curs de croitorie la facultate, un altul sponsorizat de UE de la care a primit o mașină de cusut care și-a cam dat sufletul de mult ce-a folosit-o acasă, experimente de una singură. Și lecturile tot despre modă au devenit: de curând și-a comandat trei cărți despre croi.

Ar vrea să lucreze mai mult în industrie, poate la un magazin cu haine de designer, pentru că unele detalii chiar n-ai cum să le înveți de unul singur. I-ar plăcea ca peste mulți ani să aibă o funcție din asta care nu sună extraordinar, dar contează mult, cum ar fi „tiparist”. „Eu vreau experiență privind tipare și croit”, spune ea „că idei are oricine, dar vreau să știu mai bine cum vreau să iasă. Dacă ai habar pot să iasă chestii extraordinare, dar dacă n-ai, degeaba desenezi, n-ai nicio șansă.“

Ca să facă noi haine, Ramona își cumpără mai întâi materiale ieftine din centrul Europa, face tiparul și exersează, exersează, își bate capul până iese bine. În iarnă a lucrat vreo două săptămâni la tiparul unui palton cu glugă, coate decupate și umeri proeminenți pentru sezonul rece următor. Era casa plină de hârtie, bucuria lui Râs, o pisică maidaneză de vreun an și ceva pe care a adus-o în casă acum câteva luni.

Ramona are 24 de ani acum, e la master la modă și s-ar întoarce la Ploiești să-și facă un atelier dacă ar avea la un moment dat senzația că Ploieștiul tânăr e pregătit pentru altceva decât ce e-n mall. Deocamdată lucrează în garsoniera din București în care stă cu prietenul ei. Într-un fel, îi e bine așa, înconjurată de tot ce-i place: florile, pisica, chiar și litiera pisicii. Își face un ceai, o mai vizitează o prietenă, coase în timp ce stau de vorbă, muncește cu drag. Are noroc și că e extrem de ordonată: dacă spune că un nasture e undeva, atunci acolo e.

Peste ceva timp, ar vrea să aibă totuși un atelier mare sau să împartă o mansardă cu un alt designer, ca să nu mai doarmă unde lucrează. Uneori se teme că a pierdut vremea și că ar fi putut fi mai departe acum, uneori se dezmeticește și-și dă seama că e un parcurs normal: povestea-i lungă și e timp pentru toate. „Mai bine”, spune „o să vadă lumea cum ai evoluat și o să te aprecieze și mai mult: «o mai țineți minte pe fata aia care avea pisică și atelier și toate cele în același loc?» Așa începi.”

Ramona Manea pe Facebook