Obsesiile Mirelei (10)

Mini-geanta de beţie

Sunt multe lucruri care mă enervează, în general. Oamenii cu copii care se bagă în față, fără pic de rușine, la orice coadă, de parcă copilul ar fi un V.I.P. pass. Când întârzie transportul de fructe exotice la Mega Image și, timp de o săptămână, în raft rămân doar fructele de mango super-coapte, care mi se par cea mai aprigă înjurătură. Sau când mă duc la un party și trebuie să dansez cu mini-rucsacul în spate. Ultima oară când mi s-a întâmplat și am avut revelația că trebuie neapărat să fac ceva în privința asta eram într-un intens proces de grinding cu un țigănuș minor, într-o hrubă plină de indivizi care susțin diversitatea culturală cum pot și ei mai bine, bând pentru ea. Când îți freci curul de bijuteriile coroanei, să-i tragi câte un rucsac în stomac e fix moartea pasiunii. Pentru asemenea situații e bună mini-geanta asta de la Leather Atelier. E din piele pictată manual, manufacturată în Toronto. I-aș prinde un lanț gros, argintiu, și aș purta-o ca o borsetă, în jurul șondurilor, sau de gât. (99 dolari, theleatheratelier.bigcartel.com)

Cartea fetișurilor

Lidewij Edelkoort, olandeză de 64 de ani, e un trend forecaster super-faimos. Anul trecut a scos o carte care între timp, slavă libertății, a ajuns și la noi. Fetishism in fashion e o colecție de eseuri, interviuri și fotografii ce întoarce pe toate părțile fetișul în modă și rolul său în ansamblul socio-cultural. În 250 de pagini, enciclopedia pune pe masă un platou complex de 50 de fetișuri, pe care le explică și le ilustrează: pentru pantofi, nuditate, bondage, consumerism, obiectificare, japonism și așa mai departe. Belșugul de imagini care excită, șochează și inspiră simultan e completat de eseuri despre evoluția gustului unui individ în timpul copilăriei, psihologia brandului, efectele infantilismului, puterea negrului și felul în care interacționează și comunică pielea și corpul cu tot ce e în jur. Cel mai bun mod prin care poți să te-mpaci cu propriile fetișuri, să le-nțelegi și să le mângâi pe creștet blând, că sunt ale tale și ți-s dragi. (205 lei, Cărturești)

Bluza dreptății

În cartierul meu, pereții clădirilor, de la cele banale, care ar trece altfel neobservate, la cele cu iz de conace în care te visezi trăgând dintr-o țigară, cufundat într-un fotoliu din piele, poartă cu mândrie grafitti-uri, amprenta celor care îl populează. Dintre cele mai recente, e unul care mă enervează așa de tare că aș vrea să-l găsesc pe ăla care l-a dat doar ca să-i arăt degetul mijlociu. Negru pe alb, cu majuscule aka țipă la mine isteric, stă scris Suck it. De fiecare dată când trec pe lângă el mă gândesc ce fel de om e ăla căruia i se pare că în engleză sună mai bine decât în română. Suge-o sună de o mie de ori mai bine. Pentru început, în engleză, pronunția e aproape numai cu dinți care taie sunetul. În română, buzele se strâng rotund în jurul sunetului, în timp ce limba trece delicat peste. Când o să-l întâlnesc pe individul vinovat de așa crimă, o să port bluza asta de la 47 Sins. E un sweatshirt simplu, în culoarea cărbunelui, cu o acadea în piept și un mesaj brodat discret pe mânecă, doar pentru cine e atent. Tot ce trebuie să fac când îl întâlnesc pe netrebnic e să ridic mâna. Se va face dreptate. (169 lei, facebook.com/47sins)

Tricoul tumblr

Nu mi-ar plăcea să am din nou 16 ani. Nu cred că aș fi în stare să trec încă o dată prin atâta chin înecat în hormoni, din care mă și mir că am ieșit relativ întreagă. Dar asta nu înseamnă că nu-mi place să mă îmbrac ca o puștoaică de 16 ani, uneori. Tricoul de la Nikki Lipstick, cu mesajul lui anarhisto-hedonist în limbajul culturii Tumblr, e exact ce trebuie pentru o asemenea situație. Cel mai mult îmi place că nu are mâneci. Arată de parcă ar fi tricoul lui, pe care l-am luat dimineața când am plecat de la el, pentru că am pătat bluza cu care venisem de prea multă poftă. Aș duce totul până la capătul previzibil-kitsch al zonei și l-aș purta cu un tatuaj temporar pe antebraț și un colier-choker din piele turcoaz și inimioară metalică, tot de la Nikki Liptstick, la niște pantaloni scurți din jeans. A, ce m-aș mai distra agățând când minori, când bărbați cu fetișuri pentru ele/ei. (39 dolari, nikkilipstick.com)

Colier de la publicitari

Prima oară când o să te uiți la el, cu gândul în altă parte, o să ți se pară că vrea să fie un fel pattern de coral, tăiat dibace în plastic. Ridici ochii la buzele întredeschise, te mai dezmeticești. Îl privești din nou și deslușești încrengătura de siluete de omuleți care se țin cu încrâncenare de colierul metalic de parcă s-ar feri de flăcările iadului. Colierul Kitsch Store merge direct pe piele, vara, la un tube top și o fustă amplă, răcoroasă, care lasă abdomenul la vedere. Merge la o cămașă serioasă, ziua, la școală sau la birou. E opera unui reprezentant al speciei des întâlnite de publicitari care-și pun la muncă mâinile dibace pentru binele nostru. (20 lei, facebook.com/Kitsch.Store.Official)