Obsesiile Mirelei (17)

Kanye West x adidas

Nu l-am înghițit pe domnul West niciodată. Dincolo de aroganța aia a lui care ține deoparte o lume întreagă, aceeași care încă inspiră meme-uri de-a lungul și de-a latul internetului, îmi lasă impresia că e doar un oportunist sfătuit bine astfel încât să continue să fie subiect de discuție în timp ce face bani din asta, evident. De-aia îmi e greu să recunosc următorul lucru, dar am s-o fac totuși. Îmi place de mor colecția pe care a semnat-o pentru adidas. E exact ce trebuie: ironie vizavi de consumerismul nostru cel de toate zilele transpus în haine rupte, rebeliune de rocker târșâit pusă în bluze și pantaloni cu o patină de om tăvălit prin viață, obrăznicia neserioasă a dresurilor purtate la vedere, inclusiv cu firul dus, de te-ntrebi dacă e voit sau nu, bluze lălâi în care uneori ai impresia că te poți ascunde cu totul, când n-ai chef să dai nas în nas cu nimeni, totul în nuanțe cenușii luate de pe străzi, sparte de câte-un vișiniu care-ți amintește de fructele pe care le furai din pomul din curtea vecinului bunicii. După ce show-ul de la NYFW a născut dezbateri care nici acum nu s-au oprit, mai ales datorită diversității etnice pe care pare să o promoveze prin casting-ul de modele de orice culoare a pielii și de orice formă a corpului, West se ține pe val lansând Yeezy Season 1 cum se face tot mai des în ultima vreme: „scăpând” pe net înainte de vreme, vai!, lookbook-ul de 53 de pagini. De-aia nu știm deocamdată când intră în magazine, dar știm că o să coste o avere: pantalonii, tricourile și hanoracele vor fi 425 dolari fiecare, puloverele, de la 868 dolari în sus, rucsacurile, 488 dolari, hainele și gecile, niște mii de dolari că mi-e și rușine să le scriu, iar sneakerșii și ghetele, de la 206 la 466 dolari. Poate o să pun bani deoparte pentru hoodie-ul camuflaj în nuanțe de mare agitată, dacă reușesc să mă împac cu ideea că-mi place ceva făcut de Kanye. (magazinele adidas, 425 dolari)

Borseta waterproof

Acum ceva vreme visam la mini-geanta de beție, aia specială pentru nopțile când prefer să-mi consum energia pe gânduri din seria „cu ce replică să-ncep să-l agăț pe tipul din colț” decât „unde naiba să-mi las geanta asta care mă tot incomodează”. Între timp mi-am luat o borsetă neagră din piele, dintr-un SH, ocazie cu care mi-am mulțumit toana de a avea corpul liber, de folosit unde și cum doresc, mai ales atunci când sunt făcută sandviș de doi. Ce n-am intuit e că odată cu libertatea vine și niște vulnerabilitate. Concret, tot în hrubă, în același intens proces de grinding, doar că de data asta cu mai mulți țigănuși minori, am rămas fără telefon. Nu m-am supărat pe ei, m-am obișnuit să nu mă atașez de telefoane de când îmi tot sunt furate cu o frecvență mai mare decât aia cu care schimb buretele de spălat vase. Dar aproape-am bocit de ciudă că am rămas fără el cu o zi înainte de a pleca în vacanță. Pentru asemenea situații îmi trebuie borseta Kitra x bumbag Ramona Manea. Dincolo de design-ul fun - imprimeuri semnate de Kitra, ăla cu Bucur - care m-ar face să mă hlizesc într-una ca o optimistă spălată pe creier, borseta e waterproof, ceea ce înseamnă că pot să plâng lejer data viitoare când mi se fură ceva. (100 lei, bumbagr.com)

Portjartierul pentru necunoscuţi

Mi se pare ușor amuzant cum suntem atâția curioși, dar reținuți, atenți mai degrabă la confortul nostru psihic decât la ce-ar putea să fie dacă am face direct ce ne imaginăm în complicitatea propriilor camere întunecoase. Două exemple recente: un el care-a preferat să-i povestească altcuiva despre cât de simpatică mă găsește, în loc să-mi spună mie direct, și un altul cu care mă intersectez uneori în drumul casă-metrou, metrou-casă, tip care-a îndrăznit să-mi spună într-un mesaj aproape anonim trimis pe Tumblr că s-a bucurat să mă vadă după ce-am lipsit o vreme de la rutina noastră comună preț de câteva clipe. Asta-mi amintește de vorba aia că oricând, undeva în orașul ăsta, cineva se masturbează cu gândul la tine. Mi-ar plăcea să cred că măcar unul dintre necunoscuții ăștia își imaginează că port latex, cum ar fi portjartierul nemților de la Très Bonjour. Sunt faimoși pentru termenul de latex couture, adică modelarea infamului material în piese de folosit infinit în fantezii solitare sau împărțite. Tocmai potrivit. (69 euro, tresbonjour.com)

Broșa cu Lynch

Kate Rowland e o ilustratoare britanică, din Northamptonshire, care se joacă și de-a accesoriile. Cercei, broșe, coliere, toate sunt realizate manual pornind de la seriale TV și filme - cultură pop, în general -, drept sursă de inspirație. Dintre toate, broșa Damn Fine Coffee mi se pare exact ce trebuie pentru cafegii lynchiști. Desenul e din mână, gravat apoi via laser pe lemn de mesteacăn. Când am descoperit-o dincolo de sticla unei vitrine la Institutul de Film EYE din Amsterdam, după ce am trecut de partea cu minunatul în fața delicateții detaliilor, tot ce încercam să-mi imaginez era cât de frumos trebuie să miroasă lemnul ăla. Două săptămâni mai târziu, încă mă gândesc la asta. (8 lire sterline, katerowland.co.uk)

Cămașa eco

Uniforms for the Dedicated e un brand suedez, din Stockholm, care creează haine eco/sustenabile special pentru bărbați relaxați, care au cutreieratul și muntele în sânge. A pornit de la un grup de snowboarderi care-și dorea să poarte haine frumoase pentru care nu s-au ars păduri, otrăvit râuri și poluat atmosfere. Până în 2018, și-au propus să folosească exclusiv materiale din țesături reciclate sau realizate după tehnici noi, gândite pentru a fi 100% eco. Piesele pe care le produc nu sunt foarte numeroase. De fapt, pe lângă întregul concept, cred că asta îmi place cel mai mult la ei. Practic, sunt piesele esențiale din dulapul unui tip, produse cu cea mai mare atenție la detalii: cămașa, pantalonul, sacoul, plus vreo două variații. Cămașa Nantes e preferata mea. Albă, croită perfect, cu gulerul mai ordonat ca bretonul unei școlărițe, e dintr-un poplin de bumbac 100% organic, țesut în Portugalia. Cum se simte materialul ăsta pe piele, că e cearșaf sau cămașă, e o întreagă poveste de reeditat la infinit. (120 euro, uniformsforthededicated.com)