Obsesiile Mirelei (25)

Sutienul de reeducare

Primul report pe Facebook de la un sfârc dezgolit de model mi l-am luat prin 2011. După al treilea și-o săptămână de stat pe bară, timp în care nu aveam voie nici măcar să răspund mesajelor, mi-am învățat lecția. Oamenii au o sensibilitate irațională la sfârcuri de femei în imagini oricât de artistice, indiferent de mesaj. De parcă bucata aia de piele de câțiva centimetri pătrați cu o nuanță mai închisă ca restul corpului, perfect identică versiunii masculine, li s-ar așeza peste retină, exact ca la eclipsă, împiedicându-i să vadă dincolo de ceea ce e, adică o bucată de corp perfect naturală. Între timp, m-am mutat cu imaginile astea într-o zonă de confort pe care o controlez cu niște setări de privacy. Asta nu rezolvă nimic, desigur, doar acoperă ceea ce pentru unii din partea asta de lume reprezintă simbolul desfrâului și, implicit, sfârșitul lumii – femeia care își asumă corpul în spațiul public –, că așa au fost învățați, așa cum burka acoperă femeia cu totul, în alte părți de lume, că așa au fost educați. Niște mii de ani mai târziu, cu niște mentalități prăfuite ca paltonul mâncat de molii pus la păstrare într-un cufăr de zestre, e nevoie de o reeducare. N-aș ieși goală în piață pentru asta că ajungem ca fetele de la Femen, niște feministe radicale înghesuite în dube de poliție, dar aș face lucruri mărunte, cum ar fi să port TaTa Top. Sutienul cu imprimeu de sfârc e ideea a două americance la fel de sătule de cenzura sfârcului feminin. Când îl cumperi, alegi cărei organizații non-profit pentru femei să-i donezi o parte din bani. Când îl porți, obișnuiești retinele sensibililor, una câte una, întru reeducare. (28 dolari, thetatatop.com)

Jacheta etern pătată

Dintre multele mele talente, cel mai ușor de reperat e ăla cu datul pe mine. Orice mănânc sau beau, practic orice pun în gură, ajunge pe haina pe care-o port, în mod inevitabil. La început, mă rușinam cu el, până mi-am dat seama că oamenilor nu le pasă atât de tare de hainele mele imperfecte. Cel mult li se pare amuzant, și-atunci te mai relaxezi cu o glumiță despre meniul pe care-l porți la vedere. Pentru că fără autoironie, viața e pustie (rimele nu se numără printre talentele mele). De-aia mă tot gândesc la jacheta asta de la Unif, de când am dat de ea. E perfectă pentru una ca mine pentru că e deja plină de pete, de parcă ar fi o hartă a tuturor lucrurilor pe care le-ai dat pe tine vreodată. De fapt, are imprimeu tie dye. Dincolo de modelul biker, care-mi place pentru că merge și la rochii ample, când mă simt mai prețioasă, și la jeanși clasici, în oricare altă zi, e din neopren, ceea ce îi dă o rigiditate aparentă foarte bine echilibrată de ușurătatea nuanțelor pastelate împrăștiate pe ea. (178 dolari, unifclothing.com)

Body-ul cu vorbe care-ți intră pe sub piele

Marina Moldovan, tipa aia mișto care a lansat, alături de Ioana Dumitescu, brand-ul 109 pe vremea când numărai pe degetele de la o mână design-ul românesc deștept și lângă care dansezi prin cluburi până te lasă picioarele, a revenit. După câteva luni de ațâțat spirite cu imagini de making of cu matrițe și degete mânjite de cerneluri avem, în sfârșit, de ce să ne bucurăm. Skin Deep, noul proiect, propune o joacă de-a cuvintele care ne intră pe sub piele. Vorbe pe care nu mai știi de unde le-ai luat, dar care-ți devin, fără să-ți dai seama, reflex în orice situație, inside joke-uri pe care le tot repetați în gașcă până iau forma unui limbaj criptic pe care doar voi îl înțelegeți, replica aia dintr-o carte sau dintr-un film care te-a lovit într-o zi prin naturalețea cu care te cuprinde ca o haină la comandă, pe toate poți să le pui acum pe tine. Înainte să ajungă pe rochii, tricouri, body-uri sau coliere, cuvintele pe care ți le alegi trec de la design de literă pe hârtie la adaptare digitală, fără să piardă din spontaneitatea gestului. Aș purta la infinit body-ul pe care să stea scris une macédoine poisseuse de sensations, adică dezordinea lipicioasă de senzații cu care se hrănesc copiii teribili ai lui Cocteau și cuvinte-imagini care au devenit, între timp, ale mele. (40 euro, touchskindeep.com)

Urmele pantofilor în modă

Din mâna designerilor ies, de cele mai multe ori, pantofi care iau forma viziunii artistice proprii între limitele stabilite de tendințele estetice estimate pe un sezon, ținând cont de femeia căreia i se adresează. Uneori, există acei rebeli care creează pantofi cu o valoare mai mult artistică decât utilitară, piese ce devin egale ca valoare cu un tablou de pictor faimos, de exemplu, pentru manifestul artistic pe care-l reprezintă și noul punct de pornire pe care îl stabilesc întru inspirația celorlalți. Mode Museum (MoMu) din Antwerp a deschis o expoziție fix despre asta. FootPrint. The Tracks of Shoes in Fashion adună designul de pantofi care a inovat și inspirat două secole de modă. Cu explicații despre evoluția rolului pantofilor în modă și tehnicile de design aferente, expoziția include piese din colecția privată a celor doi fondatori ai buticului coccodrillo, unul dintre cele mai vechi din oraș, dedicat exclusiv pantofilor, plus piese din arhivele muzeului sau ale brand-urilor. FootPrint se construiește, astfel, din design semnat de Prada, Martin Margiela, Dries Van Noten, Tokio Kumagaï, Ann Demeulemeester, Raf Simons, Roger Vivier, Vivienne Westwood, Salvatore Ferragamo, Patrick Cox, Jean Paul Gaultier, Manolo Blahnik, Balenciaga și Azzedine Alaïa. Curatorii au pregătit și o carte ce însoțește expoziția; include peste 30 de interviuri cu designerii și fotografii realizate de Frederic Uyttenhove și de arhivă. (8 euro bilet întreg, 3 euro pentru 18-26 ani, gratis dacă n-ai încă 18 ani, 3 septembrie 2015 - 15 februarie 2016 la MoMu în Antwerp)

Haina care îți dă voie să vorbești

Kvinna e un proiect colaborativ al unor tineri români – dintre care sigur le știi pe tipele de la Trașkin -, un concept complet de on-line retail. Piesele, mijloace de expresie mai degrabă decât declarații independente, sunt realizate în ediții limitate ținând cont de tendințe, dar și de ipostazele în care le vei purta. Pe scurt, haine care te lasă pe tine să vorbești, un lucru mai mult decât binevenit în peisajul autohton. Cel mai mult îmi place rochia Misty. Design curat, minimalist, cu o inserție care rupe atât cât trebuie cumințenia generală. Iei în picioare niște pantofi cu șiret, cu aer masculin, ca să echilibreze delicatețea care vine dinspre nuanța pastelată, și ești bună de contexte mai serioase, școală sau birou. O împerechezi cu niște sandale metalice și o chestie de pus pe cap și ești gata de dansat toată noaptea prin oraș, pe străzi sau înăuntru, cum te prinde. (197 lei, kvinna.ro)