Obsesiile Mirelei (8)

Ceasul egalității

E genul de lucru pentru care se bat, fără să recunoască, și ea, și el. L-ai uitat aseară pe noptieră și l-am luat eu azi, era păcat să rămână acolo singur, când, de fapt, ea l-a pitit special după cartea de pe noptieră, ca să fie uitat. E și genul de lucru pe care nu îl mai dai înapoi (o vreme) dacă în graba de a doua zi dimineață îl uită la tine; pradă de război. Ceasul V03D-CEREAL e rezultatul colaborării dintre două brand-uri pentru care minimalismul este religie: Cereal Magazine, revista britanică de travel și fotografie și Void Watches, suedezii experți în ceasuri cu cea mai curată estetică. Detaliile tehnice spun că are o carcasă din oțel inoxidabil de 38mm cu un mecanism japonez Miyota. Ediția e una limitată, doar 100 de exemplare au fost produse. (230 dolari, voidwatches.com)

Hamul care te ține de mână

...și pe mine mă enervează când o modă ajunge așa de la modă încât toată lumea abuzează de ea până se golește de orice urmă de sens. E și cazul harnașamentelor, bineînțeles, purtate ca accesorii casual, peste tricouri albe din bumbac, de către oricine își imaginează că așa demonstrează cantitatea de cojones pe care o posedă. Până se potolesc și renunță, plictisite, și la moftul ăsta, propun brățara-ham pentru mână de la Yvy. Face parte din colecția Spirit, lucrată manual din piele italienească, după metode tradiționale tot de acolo. Elvețianca Yvonne Reichmuth, designerul din spatele brandului, a gândit colecția pe vremea când locuia în cartierul Santo Spirito din Florența. Despre spirit spune că e un concept complicat, căruia fiecare e liber să îi dea propria interpretare. Ea îl vede ca pe o continuă transformare și despre asta e și colecția. Cel mai mult aș aprecia la brățara-ham, în varianta neagră, cum mă ține de mână ferm-delicat. (140 dolari, yvy.ch)

Guy Bourdin: Image Maker

Fact: e cea mai mare și mai completă expoziție Guy Bourdin. La Somerset House poți să intri în capul fotografului de modă francez cu cel mai fin simț al umorului și al ironiei, privind cele peste 100 de fotografii, de la cele mega-faimoase, la tona de imagini care nu au mai fost expuse vreodată. Expoziția acoperă toată cariera lui, din anii ’50, când a debutat în Vogue Paris, până în anii ’80. Bourdin, un fel de Magritte al modei, a avut suficiente coaie cât să pună pe plan secund produsul de promovat într-o campanie, lăsând personajul pe care îl inventa (și povestea în care îl punea) să fie elementul principal al compoziției. Pe lângă fotografii, colecția include și Polaroide de test de la shooting-uri, spread-uri de revistă, contact sheets pe care lucra și prelucra, filme Super 8 mm trase pe set, la shooting-uri, tablouri, schițe și caiete cu însemnări. Bonus: întreaga serie Walking Legs, campanie din 1979, expusă în întregime pentru prima dată. (9 lire sterline, deschisă până pe 15 martie 2015 la Somerset House, Londra)

Bluza corpului liber

Totul e despre ce simte pielea. Mai întâi, mătasea care te învăluie cu totul, ca o mângâiere primită simultan din partea unor zeci de mâini care te apucă cu nesaț și îți dezmiardă fiecare parte a corpului. Sfârcurile se întăresc. Apoi vine sfoara aspră, care ți se înfige în carne, pe după gât, în jurul sânilor, pe după talie, peste încheieturile mâinilor. Pielea frige, zvâcnește a poftă la intervale tot mai scurte. Privești fix în obiectivul lui Araki Nobuyoshi, a cărui jucărie ești. Click, declanșare, ești liberă. Bluza kimono a Claudiei Castrase, care tocmai și-a lansat site nou, cu shop online cât de curând, e ceea ce ar purta și fetele fotografului japonez care trece dincolo de arta numită, general, Shibari. E ceea ce aș purta fără jenă în public, cu sfârcurile tari și urmele de funie neserios de vizibile, când mă trimite acasă. (preț la cerere, claudiacastrase.com)

Sutienul cu fereastră

Sunt una dintre nerușinatele alea care preferă să nu poarte sutien, chiar și în contexte ceva mai serioase. Nu că o fac intenționat, dar chiar nu e nimic mai mișto ca senzația de libertate a unui sân care saltă când mergi un pic mai grăbită. Cu atât mai mult femeile care nu prea poartă sutien știu să îl aprecieze. Cel mai recent m-am blocat pe ăsta de la Fleur du Mal. Brand-ul e american, din NYC, chiar dacă numele te-ar putea duce de nas. Nu are urmă de burete, evident, doar satin de mătase, plus o fereastră obraznică de dantelă franțuzească, care expune ce și cât trebuie. L-aș purta mai ales acum, iarna, pe sub puloverul din lână un pic aspru. (125 dolari, fleurdumal.com)

7 săptămâni de obsesii