Oximoron by Şteff Chelaru

Baroc

Fascinația Ștefanei pentru costumele vechi a început, cel mai probabil, prin adolescență. „Când eram mică mă jucam cu mașinuțele, nu cred că mă uitam eu la rochițe.” Nu a văzut vreun film de epocă – și nu ratează niciunul – care să nu aibă o „scenografie excepțională”. Au frapat-o cândva convențiile fine: „Ea dacă accepta propunerea lui să vină să o viziteze, își punea alunița aproape de buză și dacă nu accepta, alunița o avea lângă ochi. Dacă-și scotea mănușa, însemna că voia să fie sărutată pe mână. Dacă nu-și scotea mănușa, însemna că nu-i place de el.” O fascinează eleganța, opulența, atenția obsesivă acordată detaliilor și croielilor, cum se întâmplă în Amadeus (r: Milos Forman), unul din filmele ei preferate, în care vede un punct bun de plecare pentru o eventuală colecție.

Teatru

Trupa de teatru nu e o activitate extracuriculară, ci o familie de care nu te rupi cu una, cu două, așa că, la 23 de ani, Ștefana încă merge la spectacolele Drama Club, iar anul trecut a făcut costumele pentru Harap Alb-ul lor.

În Drama Club, trupa Colegiului Național „A.T. Laurian” din Botoșani, a intrat dintr-a IX-a, deși ea era la Liceul de Artă. Gașca de actori liceeni din Drama au pus-o să spună un banc și i-au zis că dacă râd, intră. Nu mai știe ce banc a spus, dar au râs, apoi i-au zis că ar fi luat-o oricum, pentru că le plăcea cum joacă. Anii în trupă au însemnat ore de școală urmate imediat de ore-n șir de lucru la spectacole. Festivaluri prin țară și premii precum cel pentru Barbarița Rița, un personaj secundar inventat ca să poată juca în Croitorul de Sławomir Mrożek – nu avea replici, intra pe scenă, rotindu-și haotic părul blond vâlvoi și improviza. Și-a făcut singură costumul pentru spectacol dintr-un sac aspru, maro, precum cei în care se ține porumbul, și o cârpă care semăna cu imprimeul de leopard.

Mai mereu își făceau singuri și decorurile, și costumele, cele din urmă din trențe luate de prin SH-uri și lucruri aduse de acasă. Ștefana s-a obișnuit să vadă cum se montează decorul, cum se construiesc poveștile și, când lumina se stinge și totul în jur e negru, cum un petic de scenă e inundat de lumină și absoarbe toată atenția. Clar-obscurul, secundele de impact le-a căutat mai târziu, în colecția ei de absolvire de la UNArte.

Mama

Anul trecut, Ștefana a aflat că o față de masă de prin casă fusese brodată chiar de mama ei care timp de un an, pe vremea comunismului, lucrase într-un atelier specializat. Atunci când s-a decis să facă broderie pe stofă pentru colecția ei de absolvire, mama nu i-a zis că e imposibil, ci „eu îți fac, dar nu-ți promit că iese”. A reînvățat ce nu mai exersase timp de 20 de ani, adică să brodeze pe pânză și bumbac, și a început să experimenteze cu stofa. Au lucrat nopțile cot la cot și, la final, parcă nu le venea să creadă ce au reușit.

Ca să poată duce haine atât la expoziția Diploma, cât și la lansarea colecției ei în concept store-ul Molecule F de săptămâna asta, Ștefana a desenat broderia și a croit la București, apoi a trimis hainele cu trenul de noapte la Botoșani. „Mă știu toți nașii de la tren.” Mama le-a luat de la gară dis-de-dimineață, a lucrat peste zi la broderii, iar seara le-a trimis înapoi, ca să fie asamblate. O mașină de cusut care să-i permită și să brodeze e următoarea pe lista de cumpărături a Ștefanei, ca să poată face față eventualelor comenzi, dar și ca să o mai degreveze pe mama ei.

Cristina

Pe Cristina Venedict, și ea tot din Botoșani, a cunoscut-o în anul I de facultate. Avea nevoie de fotografii pentru un proiect și a găsit-o întâmplător pe Facebook. S-au înțeles din prima ca fotograf și model, apoi au devenit prietene. Ultima lor ședință foto a fost pentru Oximoron, colecția de licență a Ștefanei, și s-a întâmplat într-un cimitir evreiesc dărăpănat din Botoșani.

Ștefana a început să pozeze de prin anul I de facultate. Niște colegi organizau o ședință foto în curte împreună cu profesoara Unda Popp și aveau nevoie de un model angelic. Ștefana tocmai trecea pe acolo, cu părul desfăcut, îmbrăcată într-un tricou alb. I-au propus să apară în fotografii, i-a plăcut experiența, apoi a tot fost solicitată. La un moment dat, spune râzând, erau plini pereții facultății de chipul ei – mai toată lumea o voia model pentru colecții de absolvire sau pentru diverse teme de facultate.

Oximoron

Colecția ei de absolvire enumără ca inspirații creații Alexander McQueen și Vera Wang Bride, dar și clar-obscurul și racursiul. E despre contraste și trecerea de la umbră la lumină. E ceva care ar sta bine pe Ulyana Sergeenko, șapte ținute din stofă, fetru, in, mătase, lucrate exclusiv în negru și tonuri de auriu. O pelerină care mătură pământul, paltoane pentru ierni de prințesă, cu spate și mâneci dezvelite-n macrameuri. Crinul imperial brodat pe una dintre piese e simbolul pe care Ștefana l-a ales și pentru logoul brandului Șteff Chelaru.

Când oamenii au început să vrea să-i cumpere hainele, aproape că nu-i venea să le dea. Paltonul cel mai lung a fost o muncă de două săptămâni. Era primul din colecție și a fost făcut în trei variante, din care Ștefana a ales-o pe ultima. Numai broderia manuală i-a luat mamei vreo patru zile.

2016

A început cam rău și a continuat numai cu bine. Din februarie, Ștefana a devenit bursieră a Fundației Principesa Margareta, ceea ce îi va permite, printre altele, să-și cumpere mașină de cusut și alte lucruri de care are nevoie pentru colecția ei de master. În mai, au urmat selectarea ei la Diploma și, la scurt timp, propunerea din partea Molecule F de a-și expune colecția în magazinul lor din Promenada timp de o lună. E un vârtej de lucruri bune care a luat-o prin surprindere și-n care speră să rămână și poate, într-o zi, își va împlini visul ca tot ce poartă să fie făcut de ea, creatoare de lume, dar și personaj.