Turific!

Când era mic, lui Bogdan Neagu îi plăceau jocurile cu meșterit. Avea inclusiv unul care se numea „Micul Decorator” – hârtie creponată din care trebuia să facă bobiţe colorate pe care apoi să le lipească cu aracet pe niște planșe cu contururi desenate. Rezultatul erau niște covoraşe care, după un timp, au început să-l plictisească. Într-o zi, având de lucrat la o faţă de clovn, în loc de bobiţe a făcut un fel de ţigări alungite, lipite la un capăt. I-a ieșit o freză ca o perie, tridimensională. „Mi-aduc aminte ce entuziasmată a fost mama: ce copil creativ, o să ajungă artist.”

Nu știe dacă de la jocurile astea i se trage creativitatea sau de la Rodica Nebuna, vecina casnică de deasupra care picta și îi convingea pe el și pe fratele lui să mănânce ghiveci punând o frunză de salată deasupra și spunându-le că aia e mâncarea maimuţelor din Cartea Junglei. Sau de la bunicul croitor cu care n-a apucat să aibă amintiri. Dar Bogdan face șepci de bicicletă (diferite de cele de baseball prin cozorocul mai scurt, care poate fi ridicat) și genţi de vreun an jumate încoace, și n-are de gând să se oprească prea curând.

Bicicletele au fost constant în viaţa lui de când a venit de la Buzău la București, ca să facă Arhitectură. Dar ideea de a face șepci i-a venit, nu-și mai amintește nici el cum, abia pe când era la master în Newcastle. Într-o zi, s-a dus la un second hand, a luat o rochie și a făcut din ea prima șapcă. N-a întrebat pe nimeni cum se face, a învăţat totul de pe net, uitându-se la clipuri, căutând patternuri și tot încercând și adaptând modele. A procedat la fel cu genţile.

Decisiv pentru crearea brandului Turific!, a fost un clip cu Shaun Deller, un american pasionat de biciclete care face șepci personalizate din materiale refolosite. Biciclete, îndemânare, ecologie – erau acolo toate elementele care îl defineau și pe Bogdan.

El oricum a avut dintotdeauna o tendinţă să strângă și să refolosească lucruri. „Când eram în facultate, aveam în camera de cămin un depozit întreg de materiale,” spune el. „Fiare, lemn, plastic, hârtii pe care alţii le aruncau, iar eu construiam cu ele, făceam machete la școală. Încercam să nu cumpăr, ci să umblu în spatele dulapului ăluia cu provizii.”

Când s-a întors în ţară, în octombrie 2010, știa deja ce are de făcut: o afacere prietenoasă cu mediul, care să fie o alternativă pentru cei sătui de branduri arhicunoscute. A lucrat câteva luni la concept și pe urmă a pornit Turific! pe Facebook (a vândut prima șapcă prin martie 2011). De atunci, a început să facă și huse, sacoșe și perne în formă de litere.

Deși șepcile i-au dat mult de furcă până să ajungă la un model de care să fie mulţumit, Bogdan crede că acum genţile sunt cele la care mai are de progresat. Cel mai greu de făcut sunt genţile messenger, pline de cusături și de buzunare. La fiecare nouă geantă mai încearcă sau mai adaugă ceva. „Am stat o zi întreagă întrebându-mă pe hârtie cum să fac un sistem de prindere,” spune el. „E problem solving zilnic. Când termin un produs, am o bucurie de copil că e gata și am energie să mă apuc să mai fac una, să repar toate chestiile pe care le-am observat.”

Bogdan nu poate trăi din asta încă, dar încearcă să-și vândă produsele și în afară. Iarna a fost cel mai greu, că n-a avut aproape nicio comandă. Deocamdată, nu are un ajutor care să-i permită să se ocupe numai de design și producţie. El caută și cumpără materiale prin SH-uri și depozite, le fotografiază, le pune pe net, vorbește cu clienţii, face accesoriile, le livrează cu bicicleta, face ordine în urma lor. Până acum, atelierul din Lizeanu i-a fost și dormitor – „Ceea ce nu e bine, Dumnezeule!” – o învălmășeală de materiale, aţe, accesorii care nu pot fi închise în urmă când a terminat lucrul. Dar în curând se va muta, iar Turific! – care are acum și un site – va pedala spre etapa următoare.