10 filme de văzut la B-IFF

B-IFF începe în trombă cu recent oscarizatul Film Străin La Grande Bellezza, care nouă nu ne-a plăcut, dar s-au găsit alții cărora le-a plăcut foarte tare și-l recomandă aici. 

Să ne-ntoarcem însă la ale noastre. 

5 filme bifate:

MAGNOLIA - SUA, 1999, 188min. Regie: Paul Thomas Anderson.

La cum m-am simțit după ce am văzut în liceu Magnolia pe un ecran amărât de PC, după o vizionare cum ar trebui, pe ecran de cinema, o ploaie cu broaște mi s-ar părea cel mai normal lucru din lume.

Și pentru că One is the loneliest number/Much much worse than two/One is a number divided by two. (P)

Sâmbătă 29 martie de la ora 13 la Studio. 

C.R.A.Z.Y. - Canada, 2005, 127min. Regie: Jean-Marc Vallée.

Într-o listă de filme gay pe care o aruncasem cândva pe un blog cu acces restrâns trona C.R.A.Z.Y al lui Jean-Marc Vallée (n.r regizorul canadian care a rupt anul ăsta cu Dallas Buyers Club). Ani bine mai târziu, am câteva motive pentru care filmul ar rămâne acolo. De la tandrețea poveștii de coming-out, care împacă un tată conservator adorat c-un fiu gay, la farmecul cântat al francezei canadiene și până la momentul epic de Space Oddity a lui Bowie, într-un dormitor de adolescent solitar, c-un joint. Și o lecție de viață: C.R.A.Z.Y m-a învățat, via Aznavour, un adevăr foarte simplu - „la misère serait moins pénible au soleil”. Și dacă la soare se adaugă și Marc-André Grondin la 21 de ani, lucrurile devin cu atât mai clare. (K)

Luni 31 martie de la ora 21 la Cinema Elvira Popescu.

FRANCES HA - SUA, 2012, 86min. Regie: Noah Baumbach.

Frances e o hipsteriță newyorkeză de pe filiera lui Woody Allen, dar cu ale cărui personaje nu împărtășește decât o auto-iluzionare de mare clasă și niște vagi pretenții artistice. Nu e nimic glamorous la ea, nu e nici prea isteață și nici n-are vreun iubit, ci doar o cea-mai-bună-prietenă care pleacă în Japonia și o lasă de izbeliște în apartamentul pe care nu mai are cum să-l plătească de una singură. De aici începând, totul îi iese prost, dar nimic nu pare să îi știrbească ideea că lucrurile n-au cum să meargă așa rău până la urmă. „La 27 de ani ești deja bătrân” spune la un moment dat unul dintre personajele filmului, dar Frances pare să aibă altă părere. (P)

Marți 1 aprilie de la ora 21 la Studio. 


20.000 DAYS ON EARTH - Australia, Marea Britanie, 2014, 97min. Regie: Iain Forsyth, Jane Pollard.

Dacă fanii lui Nick Cave nu au nevoie de nicio recomandare, să vedem ce facem cu ceilalți. Documentarul ficțional despre Nick Cave e ca un pahar de Jaegermeister care nu se mai termină dar de la care nu te-mbeți. Se prelinge pe gât, e și dark și melancolic, dar are și ceva dulceag și familiar, de casă în care ai copilărit.

And you DO hear his heart beat. O dată ce se termină filmul, Jaegerul începe să te-mbete. (K)

Duminică 30 martie de la ora 19 la Studio.

52 TUESDAYS - Australia, 2014, 114min. Regie: Sophie Hyde.

Despre cât de fresh este 52 Tuesdays am scris deja aici, și am revenit asupra lui și într-un interviu cu protagonista, Tilda-Tilly, la primul ei rol, o actriță cu potențial să fie furată la Hollywood și vârâtă în blockbustere. Ca-n C.R.A.Z.Y, este vorba despre adolescență și sexualitate, doar că în 52 Tuesdays personajul care își face coming out-ul este mama adolescentei Billie, care își ia 52 de săptămâni sabatice pentru a deveni bărbat. Cam atât îi ia și lui Billie să devină femeie. (K)

Marți 1 aprilie de la ora 19 la Studio.

Pe NeVe:

IN BLOOM - Georgia, 2013, 102min. Regie: Nana Ekvtimishvili, Simon Groß

Adolescența poate fi cam de căcat pentru oricine, dar mai ales dacă ești o fată de 14 ani din Georgia și băieții nu-ți dau flori și ciocolată, ci te amenință că o să te ia de nevastă cu japca, după care îți oferă un pistol. Într-un asemenea loc, parcă nici maturizarea nu mai pare așa o perspectivă îmbucurătoare. Cei care strâmbă din nas la așa-zisele filme „neorealiste” ar putea să meargă în altă parte, dar ar pierde un film puternic și emoționant, zic criticii, cu o imagine excelentă, semnată Oleg Mutu. (P)

Duminică 30 martie de la ora 11 la Studio. 

FILTH - Marea Britanie, 2013, 97min. Regie: Jon S. Baird

Filmul ăsta nu cred c-are nevoie de multe recomandări, având în vedere că cine nu a crescut cu Trainspotting nu a avut copilărie. Așa că lăsăm în urmă Lust for life și mergem mai departe c-un personaj Welshian de data asta matur, scârbos, detestabil și cu niscaiva probleme psihice, un polițist care nu se codește să dea o muie unui martor de 14 ani dar care stă-n casă în hainele fostei neveste care l-a părăsit. În sfârșit un rol real pentru James McAvoy, a cărui prestanță în film a fost lăudată de critici și pe care-l așteptam de la Atonement încoace. (K)

Vineri 28 martie de la ora 19 la Studio și sâmbătă 29 martie de la ora 19 la NCRR.

STORIES WE TELL - Canada, 2013, 108min. Regie: Sarah Polley.

Al doilea documentar ficțional de pe listă, Stories We Tell este un film despre care se șușotește deja de ceva vreme. Se ia o tânără actriță reconvertită la regie, care a dat deja 2 filme promițătoare și care se apucă să scormonească în trecutul propriei familii, pentru a afla cine îi era mama, care a murit când ea era adolescentă. Reviewurile spun că documentarul e construit ca un thriller și se decojește ca o ceapă în care o minciună ascunde alta și secretele de familie sunt mereu altele, în funcție de cu cine vorbești. Un film pentru oricine are obsesia memoriei, adică pentru oricine. (K)

Luni 31 martie de la ora 19 la Studio.

THE STONE ROSES: MADE OF STONE - Marea Britanie, 2013, 97min. Regie: Shane Meadows.

Dacă regizorul lui This Is England, fanatic al The Stone Roses, ar fi avut o inimă mai slabă, probabil ar fi sfârșit-o când l-a sunat Ian Brown în 2011 să-i propună să documenteze reunirea formației, după 15 ani de pauză. Made of Roses a fost aproape la fel de așteptat ca turneul în sine, iar Meadows a lucrat la el fără oprire, predând varianta finală proiecționistului cu jumătate de oră înainte de prima vizionare pentru presă de la Londra. Ce a ieșit este mai aproape de o scrisoare de dragoste necondiționată a unui fan către zeii lui decât de un simplu film despre o formație. (P)

Sâmbătă 29 martie de la ora 19 în Club Control. 

UPSTREAM COLOR - SUA, 2013, 96min. Regie: Shane Carruth.

Upstream Color vine la 10 ani după Primer, un SF minimalist (buget de 7.000$) care a rupt la Sundance și care a reușit să mă țină cu sufletul la gură și-n aceeași stare de stupoare ca geekșii corporatiști din film când descoperă că invenția la care meșteresc în garaj chiar pare a fi o mașină a timpului. Din filmul ăsta nou n-am înțeles decât că e ceva cu o poveste de dragoste și cu niște viermi care pot trăi în oameni, porci și orhidee. Deci abia aștept să-l văd. (P) 

Sâmbătă 29 martie de la ora 17 la Studio și duminică 30 martie de la ora 21 la NCRR. 

Bonusuri: Dacă 10 nu v-ajung, de-ncercat și Strange Little Cat pentru warmness și La Danza de la Realidad dacă vă era dor de Jodorowsky. 

Topurile și listele de filme SUB25.