15 personaje feminine de film în pielea cărora am vrea să fim

The Bride - Kill Bill
Latura mea feminină a decis cam în 5 secunde că aș vrea să fiu Uma Thurman în Kill Bill. Nu pentru că mă identific atât de mult cu ea, ci mai degrabă pentru că dacă tot ar trebui să fiu femeie, aș prefera să fiu the cool and the tough one. Deși este extrem de sensibilă, trece fără ezitare peste orice și rămâne, aparent, neafectată de orice dezamăgire majoră, traumă psihică sau fizică. Întodeauna atrăgătoare, întodeauna gata de acțiune, niciodată obosită sau afectată de mediul înconjurător, căsăpește inamicii cu o față demnă de orice masă de poker din lume și se indreaptă neclintită spre țel.
Dar dacă pui totul cap la cap, ea este femeia perfectă în a cărei piele m-aș băga doar pentru 120 de minute. Nu numai pentru că arată bestial în piele, nu numai pentru că e bărbatul ideal în piele de femeie, ci pentru că dacă tot nu poți/vrei să fii cu o femeie ca ea, ai putea măcar să devii ea.  - Magor Csibi, WWF

Anna - Mauvais Sang
Toată lumea din jurul ei e în mișcare, în timp ce ea stă. E un fel de spectator care urmărește intuitiv o reprezentație. Fie dans, teatru, orice altceva, la bază stă un limbaj al simțurilor. Cred că asta îmi place în filmul ăsta- e incoerent, haotic, dar îl simți. Apropo de asta, unul dintre profii mei e din Azerbaidjan. Știe arabă, turcă, rusă, persană, ce vrei tu, însă nu vorbește nici română, nici engleză. Înainte să mă înscriu la cursul lui de Film Lighting mi-a spus că iluminarea pentru film este ca o audiție - nu trebuie să știi notele pentru a simți muzica. Cred că despre asta e vorba și în filmul lui Leos Carax, despre un limbaj, unul aproape muzical, bazat pe improvizație. Și îmi place asta, e ca un joc în care Anna se pierde.  - Ana Maria Vîjdea, director of photography

Isabelle - The Dreamers
Alunecând printre sute de femei create de sute de actrițe, printre zeci și zeci de filme, am găsit unicul personaj pe care l-aș fi dorit a fi o posibilă-mi viață paralelă. Isabelle așa cum e jucată de Eva Green este esența femeii – acea ființă pe care poți doar să o iubești deoarece scapă oricărei încercări de a fi înțeleasă – purtătoare a unui mister cu parfum greu ca pleoapele Evei Green dar fin precum tatuajul Isabellei. Inteligența și frumusețea sunt doar două caracteristici ale personajului, dar în lipsa lor toate celelalte ar dispărea. Să poți face parte din generația 1968 și să te pierzi în ea identificând-o în tine, să alegi între suicid-revoltă-spleen-idleness-civilizație-implicare-detașare dar orice ai alege să reușești să nu le dizolvi pe celelalte. - Alexandru Unguru, actor

Hedwig - Hedwig and the Angry Inch
Hedwig și-a dorit să fie femeie. Aproape că i-a reușit: My sex change operation got botched; my guardian angel fell asleep on the watch; now all I got is a Barbie doll crotch; I've got an angry inch!. Perucă iconică, umor de stand-up comedian  - I had tried singing once back in Berlin. They threw tomatoes. After the show, I had a nice salad -, super voce, prezență pe scenă degajată, chiar și atunci când are în față numai doi-trei spectatori. Personalitatea lui Hedwig (sau a Hedwigăi) m-a făcut să revăd filmul de 4-5 ori, cu aceeasi, ba chiar cu sporită plăcere. Aș fi vrut să fiu Hedwig ca să-i sparg fața nenorocitului de Tommy Gnosis (jucat de Michael Pitt) care i-a furat cântecele. Aș fi vrut să fiu Hedwig ca să pot cânta o piesă ca Origin of Love, o versiune rock a mitului platonician al androginității. Pe lângă fizic, spirit și talent, Hedwig rulz, fie și numai pentru următoarea listă de întrebări care îmi aduce aminte de un workshop de dans contemporan: It is clear that I must find my other half. But is it a he or a she? What does this person look like? Identical to me? Or somehow complementary? Does my other half have what I don't? Did he get the looks? The luck? The love? Were we really separated forceably or did he just run off with the good stuff? Or did I? Will this person embarrass me? What about sex? Is that how we put ourselves back together again? Or can two people actually become one again? - Jean Lorin Sterian, performer

Myrtle - Opening night
Myrtle cea cu bucle aurite, Myrtle care se împleticește pe coridoare, Myrtle, cu zâmbet ștrengar. Trioul Cassavetes-Rowlands-Gazzara devine în sfârșit un triunghi amoros, cu Ea în vârful cel mai ascuțit posibil.

M. e actrița de care oricărui regizor ar trebui să-i fie frică. Înainte de premieră, M. apare în culise ca un înger depravat, pe care toți oamenii din teatru (mașiniști, actori, însuși regizorul etc.) trebuie să-l pună pe picioare și să-l convingă să-și joace rolul (oh, atât de schimbător) în fața spectatorilor nerăbdători. Dar îngerul refuză, continuă să bea din sticluța-cu-surprize și se prelinge pe perete, surâzând, ca un adolescent venit în zori acasă care se amuză de propria-și beție. M. e actrița de neînlocuit care își reinventează monoloagele cu fiecare ocazie și nimeni (nici sufleorul) nu poate să intervină, pentru că Ea se va arunca pe scenă riscând să-și rupă toate coastele rămase intacte și să nu se mai ridice niciodată, confundând replicile personajului cu replicile ei; nostalgice, repetitive, dezarmante.
 
When I was seventeen, I could do anything; my emotions were so close to the surface. I'm finding it harder, and harder, to stay in touch.

Myrtle este în cădere liberă tot timpul și ai impresia că o să-și spargă capul blond în orice moment. Vreau și eu să aibă Gazzara și Cassavetes grijă de mine, pufnind că n-au încotro (dar fiind iremediabil îndrăgostiți de mine, evident). Vreau să mă joc de-a v-ați ascunselea prin teatrul-labirint și să chicotesc, pentru că nimeni nu mă găsește la timp. Și vreau să mă lăfăi pe scenă, ca Ea, în timp ce îmi fumez țigara într-o lentoare care pentru mine -dar doar pentru mine- e foarte hazlie.  - Teona Galgoțiu, Teona likes

Scarlett, Gone with the Wind
La 10 ani mi se părea că cel mai grozav personaj feminin vreodată e Scarlett O’Hara, probabil pentru că așa îmi doream să fiu și eu când mă fac mare. Nu s-au schimbat prea multe, drept dovadă am o compunere dintr-a 9a cu titlul „Personajul meu preferat” în care tot pe ea o ridicam în slăvi. Scarlett e exemplul perfect de muiere dată dracului deși n-am înteles niciodată obsesia ei pentru Ashley cel blond și plictisitor. În rest, ce să vrei mai mult: dragoste de moșie, dragoste de bărbați neadecvați, în esență o fire pasională, nu chiar cea mai bună mamă, dar ce limbă ascuțită și câtă împotrivire! Vivien Leigh e aleasă pe spranceană (arcuită ce-i drept), v-o zice o pasionată de adaptări: păr șaten în bucle, o expresie veșnic nemulțumită, deci cine altcineva să umple mai bine corsetul rochilor ălora fabuloase sau să se îmbufneze în fața mustății lui Rhett? Iar bipolaritatea ei sigur s-a dovedit un plus, în special în scenele cu crize isterice, îndestulatoare pe parcursul celor 2 părți ale filmului. - Miruna Potop

Karen Eiffel - Stranger Than Fiction
Chit că îmi face cu ochiu să fiu eu amoreza crețului cumsecade din Ciudad de Deus, aș fi fost copleșită de adrenalina din Rio de Janeiro. Am crezut mult timp că sunt perfecta Penny Lane din Almost Famous, fiind și numele meu de bloggeriță (inspirat de Beatles, de fapt), dar n-aș putea fi așa iresponsabilă, nu pot să pierd controlul. Amelie Poulain e o gagică indepedentă, wacky și stupefiant de mișto, dar nu are jobul meu de vis. E clar, rolul meu e să o dau afară pe Karen Eiffel (Emma Thompson) din Stranger than Fiction și să fiu eu o renumită scriitoare de tragedii, care-și cunoaște personajul principal din romanul pe care l-a lăsat să lâncezească atât cât a avut un writer’s block. Asta e culmea lenei: să ia viață cartea ta, pentru că s-a plictisit să stea singură pe disk D.  - Ileana Zirra, redactor colaborator Dilematix

Faye - Chungking Express
Mă cheamă Faye și lucrez într-o shaormerie unde clienții vin pentru ceaiuri, cafele și salate. Din când în când, în tura de noapte, un polițist timid vine și face conversatie, să treacă timpul mai ușor. Nu s-a prezentat, dar îl ințeleg cumva, suferă după o stewardesă cu picioare lungi iar bunele maniere se mai uită. Acum, e adevarat, și eu i-am intrat în apartament să mai schimb apa la pești, să-i mai las un cd cu muzică, să-i calc cămașile, să-i mai aranjez una alta prin casă. Nu prea se face, dar e păcat ca un tânăr ca el să umble neingrijit și trist. El nici nu știe că fac pe Cenușăreasa, dar când o sa ma vadă după ceva timp cu o fustă care-mi vine perfect, purtând ochelari de soare, deși e noapte, o să vrea să fugim împreună in lume. Oriunde. Abia aștept, țineți-mi pumnii. - Cristi Luca, critic de film

Diana Christensen, The Network
I was married for four years, and pretended to be happy; and I had six years of analysis, and pretended to be sane. My husband ran off with his boyfriend, and I had an affair with my analyst, who told me I was the worst lay he'd ever had. I can't tell you how many men have told me what a lousy lay I am. I apparently have a masculine temperament. I arouse quickly, consummate prematurely, and can't wait to get my clothes back on and get out of that bedroom. I seem to be inept at everything except my work. I'm goddamn good at my work and so I confine myself to that. All I want out of life is a 30 share and a 20 rating.

Povestea de succes a unei tinere ambițioase, care reușește să avanseze într-o mare companie de televiziune. Dacă Diana Christensen ar vrea să facă un soap opera bazat pe viața ei, probabil că așa ar suna sinopsisul. Dar Christensen știe mai bine decât oricine că nu așa va obține cele 20 de puncte de rating pe care le visează, ci cu comuniști care atacă bănci și cu un fost prezentator de știri care a luat-o razna și căruia îi oferă o emisiune în care să-și poată face de cap, pe post de profet al apocalipsei. Tipa e un fel de Dan Diaconescu avant la lettre, dar cu păr blond, supercraci și o privire care pune cu botul pe labe pe oricine, bărbați sau femei. - Paul Petrache

Mathilde - Berlin Calling
Oricât de sassy este manierismul cinematografic, eu am crescut cu Amelie și Titanic. Mi-e greu să mă concentrez la personaje feminine în filme, pentru că le găsesc imediat cusururi sau paradoxuri care mă trimit la neverosimil și îmi pierd intersul instant. Da, e tare simpatică Scarlett în Lost In Translation, dar cine naiba ar vrea să fie o juma` de oră în pielea ei? E tare Charlize în Sweet November, hipioată, boemă, mult prea bună ca să poarte haine din bumbac și fulărele colorate, dar bineînțeles că trebuie să moară. Rămân foarte puține opțiuni pentru mine și ajung invariabil să mă îndrept spre ceva care are legătură cu muzica. Îmi place foarte tare de iubita lui Ikarus din Berlin Calling, Mathilde. Gagica nu numai că înțelege tot filmul cu muzica și crede în el, dar îl și iartă pe băiat, care a exagerat un pic cu chimicalele, e alături de el, îi tolerează tricourile alea abominabile, îl scoate de la nebuni și nu îl înșală decât cu o altă femeie. Ce poți să-ți dorești mai mult de la o fată care să nu fie vreo prințesă, vreo neînțeleasă sau un desen animat? Plus că practic, s-a pupat pe gură cu Paul Kalkbrenner, nu Mathilde, ci chiar ea, Rita Lengyel. - Dana Bergheș, dela Sora Treișpe
 
Phoebe - Friends
Crescând, am început să renunț la aerele de fucked-up-girl care mă apropiau de personaje precum Clementine (Eternal Sunshine Of the Spottless Mind) sau Virginia (The Hours) sau Marla (Fight Club) și să-mi văd de fericire. Aia stupidă și banală și tihnită, aia mainstream de care pare foarte cool să fugi în ziua de azi. De aceea pot afirma că mă identific destul de mult cu Phoebe. Cu ea împart capacitatea de a fi ciudățică, de a cânta cântecele stupide (Smelly Cat included), de a crede că oamenii trebuie să fie drăguți și vegetarianismul. E unul dintre cele mai faine personaje feminine, e plină de umor, e pozitivă, nu a renunțat la principiile ei oricât de weird păreau pentru alții și și-a urmat visele chiar dacă nimeni nu avea încredere în ea. La urma urmei, nimic nu e mai important decât să crezi în tine atunci când cei din jur te privesc cu o sprânceană ridicată (ca feministă cunosc mimica) poate de aceea replica mea preferată e aceasta: I'm more free. You know, I run like I did when I was a kid because that's the only way it's fun. You know? I mean, didn't you even run so fast you thought your legs were gonna fall off, you know, like when you were running towards the swings or running away from Satan? - Andreea Molocea, Centrul Filia

Audrey Jr./Audrey II - The Little Shop of Horrors
Hulpavă, spongioasă, păroasă, greoaie, cu o voce de tbc-ist bătrân sau tartoră isterică, tronând dintr-o conservă-ghiveci. N-are sentimente. Nici emoții. Doar nevoi. Și un regim alimentar strict, atât de strict că e aproape anost – sânge și carne de om.

Audrey Jr./Audrey II e o legumă care aduce bani, faimă și dragoste unor oameni tâmpiți iar partea frumoasă e că nici nu-i pasă de chestii dintr-astea. Important e să crape în ea și să crească. Un fel de Lady Macbeth care nu-și bate capul cu intrigi, doar vrăjește, poruncește și așteaptă să fie hrănită. Fără declarații de putere, discuții, jocuri, revelații, întorsături de situație, trăiri intense ori alte drăcii. Scurt, explicit, justificat: Feeeed meeeeee.

(Un remake destul de reușit, dacă n-ar fi fost și musical, în 1986, în regia lui Frank Oz) - Ioana Ceapă

She, Claire, Joe - Antichristul, Melancholia, Nymphomaniac
Aș vrea să fiu Charlotte Gainsbourg în toate filmele lui Lars von Trier. Inclusiv în Antichrist, unde femeia e crudă ca natura, dar mai ales în Melancholia și în cel mai recent film al lui LvT, care e acum în postproducție. Abia aștept filmul ăsta, și am un argument destul de bun pentru toate femeile (& în egală măsură pentru bărbați)*. În fine, vreau să fiu Charlotte Gainsbourg: e frumoasă, e urâtă, e sexy, e deșteaptă, se joacă bine. - Cristian Neagoe, redactor șef Șapte Seri

*(n.red) distribuția e compusă din Charlotte Gainsbourg, Shia LaBeouf, Willem Dafoe, Uma Thurman, Christian Slater, Stellan Skarsgard, și Jamie Bell. Motivația. 


Morticia, The Addams Family
Morticia Addams, c’est moi, și nu de azi, de ieri, ci din 1996. Noroc că m-am născut destul de devreme în anii ‘80 încât să am doi părinți relaxați. N-au pus niciodată întrebări – nici măcar când mă uitam la The Addams Family dublat în germană pe Pro7. Nu, nu știam germană. Știam toate replicile pe dinafară.

Ce e Morticia, iar eu nu. Nu sunt MILFa goth supremă. N-am niciun ruj roșu mat în nuanța perfectă (deși îl caut de când am început să mă dau cu ruj). N-am talia aia imposibilă (am un corset, se pune?). N-am privirea mereu învăluită într-un halou inexplicabil. Nu am o statură imperială.

Când mă fac mare, mă fac Morticia Addams. A freak of nature. Un paradox. Vampa discretă, cu verb și otravă în verb, cu păreri proprii despre ce înseamnă „normal” și „familie”. Și, sunt convinsă, lots of weird, fabulous sex.

Ce are Morticia și vreau și eu. Accentul ăla în limba franceză. Un conac. Tango. O plantă carnivoră.  - Ioana Pelehatăi

BONUS: Jane - Paris, Texas
Imaginea atașată vorbește de la sine.