24 de ore, dar ZERO

Un om de afaceri scapă într-o dimineață un flacon de pastile pe biroul său, declanșând un sunet angrenat în transferul cinetic al bilelor din jucăria sa de pe masă. Următorul său gest este de a telefona unui moșuleț cam îngălat, aflat într-o dubă misterioasă în compania asistentului său ciudățel. Cei doi primesc misiunea de a urmări adulterul pe care îl săvârșește soția. Din acest punct, 24 ore curg în șirul unui timp măsurat numai în relații de cauză și efect.

O soră medicală se agită pentru un copil care așteaptă un transplant, certată de o doctoriță fără prea multă înțelegere pentru familii sărace.

Pe holul spitalului aleargă o domniță stângace, prea puțin îmbrăcată, căreia îi flutură bretonul și cele două cozi de păr blond pe culoare unde accesul străinilor este interzis.

Adulterul se petrece într-o garsonieră unde soția ajunge condusă de personajul cheie de tranziție al filmului: taximetristul mofluz. Aici se strecoară detectivii-electricieni, care verifică instalația, adică montează două microfoane. 

După ce o lasă pe soția nefericită în drum spre casă, aflăm că amantul este chiar angajatul omului de afaceri - un triunghi clasic. Domnișoara de pe holul spitalului este însărcinată cu iubitul ei extrem de violent, un realizator de filme porno care a parcat pe locul amantului din episodul de adulter. La solicitarea de a muta mașina, „mafiotul” răspunde cu pistolul.

Povestea se deschide progresiv, reluând o temă sonoră de rock mai desuet, care punctează momentele esențiale de intrigă. Aproape omniprezent: taximetristul plictisit și bătrân, cu un comentariu malițios la fiecare ocazie, transportă personajele în travaliul lor de a-și executa soarta.

Un domn trecut de prima tinerețe nu reușește să plătească la supermarket, având o singură bancnotă, iar aceea ruptă. Acestuia îi vine în ajutor un bătrân foarte amabil aflat la coadă, care îi oferă la schimb o alta, având grijă să o sâcâie ulterior pe vânzătoarea neprietenoasă care i-a dat, la rândul ei, o pungă ruptă. Moșulețul își mai oferă ajutorul unei vecine despre care află că are un copil bolnav ce așteaptă un transplant.

Domnul cu bancnota este vânzător ambulant de jucării. Urcă în mai multe apartamente, nimerind locuințele personajelor din plot. Ajunge atât la o femeie care își dorea să rămână însărcinată, cât și la mama soției adulterine. Are un fiu, care este barman și servește producătorul de filme porno cu două shot-uri duble imediat după ce află că ar putea deveni tată. Seara, ajuns acasă, bătrânul află că le-a fost tăiat telefonul pentru neplată. După cină, la insistențele soției, vânzătorul ambulant merge spre telefonul public, de unde nu va suna să își felicite fiul de ziua sa, ci să-l denunțe poliției pentru un jaf pe care l-a comis cu un an în urmă. Încolțit de mai mulți polițai, băiatul încearcă să scape și este lovit de o mașină, la volanul căreia se afla producătorul, care tocmai făcuse cumpărături la un sex shop, unde, văzând un DVD cu femeia care îi purta copilul, decide că ea va avorta pentru a-și continua cariera. Tot producătorul o lovește cu mașina și pe soția adulterină.

Un băiat pe la 27 ani intră în apartamentul unei doamne cu o stare materială destul de bună, previzibil doctoriță. După ce îi satisface poftele carnale contra unei sume de bani, îi fură un inel pe care să i-l ofere iubitei sale la cină peste câteva ore. Nu apucă să facă asta, pentru că îl scapă în pisoar și nimerește între pumni cărați de un alt coleg de birou al omului de afaceri, frustrat că nevasta nu rămâne odată însărcinată. Acesta pleacă spre casă gâlgâind din paharul său, condus de una din femeile cu care era la masă. Soția sa care își dorea copii se trezește cu bărbatul ei călărind pe întuneric o tipesă cu ciorapi lipiți pe coapse. Imediat după ce acesta urlă că poate așa vor apuca să aibă și ei copii și alunecă fix pe fructele pe care cei doi le scapă pe jos în încercarea de a escalada mobilierul de bucătărie.

Bătrânul cu intenții umanitare oferă familiei nevoiașe o sumă generoasă de bani contra unei vizite nocturne la un motel. Nu numai a tatălui, dar și a uneia dintre fiicele sale, care nici măcar nu ajunsese la pubertate. Cei doi detectivi bizari interceptează situația, îl snopesc serios pe recepționerul complice și reușesc să creeze o diversiune până la venirea poliției, iar tatăl fuge cu fetița, disperat că a rămas camera de luat vederi în incinta motelului. Aceștia fug în câmp, iau taxiul condus evident de șoferul-pion, ajung să se urce dimineața în autobuz cu menajera omului de afaceri, care găsește în casa acestuia jucăria pe care soțul o vânduse deunăzi.

Omul de afaceri parcurge același drum spre birou, dar cu o oprire: scoate bani de la bancomat în schimbul dovezilor de adulter, deși observase în cursul serii anterioare suficiente indicii care să îl scutească de cheltuială. Neavând mărunt să plătească un ziar de la un alt pion care regularizează întreaga simetrie a filmului, omul care vinde presa dimineața la semafor, îi dă tot plicul cu bani și ajunge la birou, scapă iarăși pastilele, sună telefonul, dar întrerupe ciclul și nu răspunde.

Filmul polonezului Pawel Borowski are la bază principiul narativ care preia ultima replică a unui personaj ca ștafetă pentru situația următorului. Păpușa rusească se deschide între oglinzi paralele, între care se formează pentru spectator zeci de presupuneri și variante posibile, care atârnă de viitoarele zece secunde din film cu fragilitatea unui porțelan suspendat de un fir de ață. Plecând de la o senzație incertă de tensiune și incertitudine, povestea escaladează principii morale și aplică pe muchii de etică (sau de lipsă a acesteia) desfășurarea secvențială a vieților celor implicați. Practic, nu există nicio luare de poziții: fiecare privitor, cu propriul set de valori, poate aprecia cine din șirul atât de lung de personaje are dreptate, cine greșește, cine e pedepsit pe drept sau cine are de suferit degeaba. Cert este că întregul film este o metaforă foarte reușită pentru toate proverbele posibile care simbolizează efectul de bumerang al acțiunilor noastre: că e legea atracției, legea compensației, karma sau după faptă și răsplată, ideea e că nimic nu rămâne fără ecou.

Drama lui Borowski din 2009 a primit trofeul Anonimul 2010, după ce a fost proiectat în prezența regizorului la festival. Publicul de la Sfântu Gheorghe a acordat acestuia cel mai mare număr de voturi obținute de un film din Competiția de Lungmetraj a Festivalului Internațional de Film Independent Anonimul. Pe 16 iulie a avut loc o proiecție specială, la NCRR, pentru a marca un pre-eveniment dinaintea celei de-a zecea ediții a festivalului.