3+2, de la Astra Film Festival

Waiting for August (2014)

7 copii din Bacău a căror mamă e la muncă în Italia trebuie să se descurce singuri în absența ei. La cârma casei rămâne Georgiana, care tocmai a împlinit 15, ajutată de Lăcrămioara, următoarea soră ca vârstă. În apartamentul în care televizorul merge până spre 2 dimineața chiar și în zilele de școală, dorul se astâmpără cu telefoane și conversații pe Skype, iubirea se transmite prin pachete din care copiii scot baloane, adidași cu beculețe, un telefon nou. Conversațiile încep cu „Mama, îmi cumperi și mie...” și se încheie cu „Când vii acasă?”

Georgiana e zbir și la ținut casa sub control, și la calmat plânsul lui Stelian, piciul casei, iar când ea intră-n starea de mamă care mai și ceartă – „Cât îi glumă-i glumă, după aia-i panaramă”, te obișnuiești s-o auzi spunând –, Lăcrămioara așterne îmbrățișări.

Deși evidentă pe tot parcursul filmului, abia spre final, când vine vara, te lovește din plin devenirea înghesuită de context a fetelor: ochii rimelați în baie înainte de plecarea la bâlci, picioarele lungi care se îndreaptă spre ștrand, adolescența trăită cu învoire de la frățiorii mai mici. Dar în lumea celor șapte, văzută de regizoarea stabilită în Belgia Teodora Ana Mihai, nu se rup arcușuri. Chiar și când tună și plouă torențial vei găsi motiv să zâmbești.

Judgment in Hungary (2013)

Poveștile cu procese dificile au din start un avantaj. Au tensiune, minciuni, declarații șoc, au așteptare și neprevăzut, au personaje de care te atașezi și personaje pe care le urăști din prima. E de ajuns ca cel care le documentează să fie acolo și povestea i se pune pe masă, spusă de zeci de guri care o completează și o încâlcesc insațiabil. Cam asta a făcut Eszter Hajdú, care a urmărit timp de 167 de zile procesul membrilor unei grupări extremiste de dreapta din Ungaria, acuzați că au provocat moartea a șase romi și rănirea altor câteva zeci.

Iar procesul are de toate: un judecător care seamănă cu o versiune albită a lui Borat și care nu se lasă nici prostit, nici sfidat, un angajat de salvare care declară senin că nu a observat că un copil fusese împușcat în cap, un tatuator care nu se sinchisește de semnele naziste pe care i le cer clienții, imagini cu întruniri unde pe tricou scrie 100% fascist, imagini cu goliciuni ciuruite de gloanțe. Și peste toate, rasismul înfipt chiar și în cei mai banali martori.

Filmul a fost prezentat și la București, în primăvară, la One World Romania.

Stream of Love (2013)

Știi peisajele alea idilice din satul românesc după care se topesc străinii, cu muzică populară pe fundal, iarbă verde, pânze de păianjen sclipind în soare, o femeie cărând fân, un bătrân dând ziua bună din căruță etc? Fix așa începe și filmul ăsta, doar că subiectul lui nu e „veșnicia s-a născut la sat”, ci „și bătrânii s-au futut cândva”.

Agnes Sós a lucrat timp de trei ani la acest documentar, care adună personaje trecute bine de 70, din cinci sate transilvănene. Genul de film care te face să ajungi la masă și să arunci cu citate în prieteni.

„Pe vremea aia nu se gemea ca acum”.

„Dacă un bărbat te plăcea, se rostogolea cu tine pe dealuri.”

„Până și capra bătrână mai linge uneori drobul.”

„De frică, am ratat multe lucruri minunate, dar acum s-a terminat.”

„Îmi beau vinul și-mi țin fata / Nu voi ajunge niciodată în celălalt capăt de lume” (cântec)

„Știi vorba mea? Dacă nu pot avea una bună, n-am nevoie de una rea.”

[Masturbarea] „nu e iubire, dragă, e plăcere pe uscat.”

[La bătrânețe] „ seacă fântâna, dar și brațul fântânii se îndoaie.”

Până spre finalul care nu merită stricat cu niciun fel de spoiler, chiar și capetele crucilor metalice din cimitirul satului încep să pară semnele unor plăceri îngropate de demult.

Vorbă din bătrâni: profită cât ești tânăr.

În reluare sâmbăta asta, de la 15:30, la Astra Film Cinema.

Men’s Lust (2012) / Women’s Lust (2011)

Dacă nu, se (mai) poate și la bătrânețe, susțin austriecii. Filmele astea de câte o oră merită zise cel puțin pentru atmosfera pe care au creat-o în spațiul mic de la Librăria Habitus, pe care l-au făcut, joi seară, să pară și mai mic. S-a întârziat minute bune, timp în care coordonatorii au tot căutat și adăugat scaune pentru spectatorii care așteptau la ușă. Erau cupluri care punctau momente din film luându-se de mână sau schimbând priviri, oameni în vârstă, toată lumea curioasă să vadă sexagenari și septuagenari vorbind despre cum se raportează la sex în prezent.

Spectactorilor le-au trecut prin fața ochilor atât poveștile de succes – femeia de 64 cu prieten african de 40, artistul fascinat de corpul femeilor de orice vârstă și mulțumit să fie celibatar, cuplul longeviv care îmbină tandrețea absolută cu poziții yogine, burghezii gay cu pulovere aproape identice – cât și nostalgiile, regretele și compromisurile pe care oamenii le târăsc, inevitabil, după ei. Totul cu scopul de a arăta că ridurile și pielea scofâlcită nu pun capăt vieții sexuale.

„Un film cu titlu ca ăsta puteau să-l pună într-o sală mai mare”, i-a șoptit o fată băiatului cu care venise la Women’s Lust.

În reluare sâmbăta asta, de la 21:00, respectiv 22:30, la Teatrul Gong.

Programul Astra Film Festival