3 crush-uri cinematografice de pe MUBI

Oslo, 31 August (r: Joachim Trier)

Pentru Anders, un dependent de droguri care și-a petrecut ultimul an la dezintoxicare urmează prima zi „afară”, dar ceea ce ar fi putut fi un nou început devine o evocare a lucrurilor ce s-au sfârșit. Tratat cu reticență de vechii prieteni, dar și cu invidie pentru că a făcut ce a vrut cu viața lui, acesta spune despre sine că e „un răsfățat care a dat-o în bară”, dar nu-ți poți da seama cât din autoanaliza lucidă care împiedică orice formă de compătimire și fragilitatea afișată non-șalant nu sunt de fapt niște mecanisme de auto-apărare. Deși îl urmărim tot timpul, vibrând la orice madlenă pe care orașul i-o oferă, Anders ne scapă programatic printre degete și ne e la fel de greu pe cât îi este și lui să-i anticipăm următoarea mișcare. Melancolia care respiră prin tot filmul, ultimele raze de soare ale verii brăzdând liniile de tramvai, aerul unei noi dimineți, sunt practic lucrurile de care el nu o să se mai poată bucura vreodată.

Coup de coeur: Anders împărțind o bicicletă cu fata care-l agățase de dimineață la petrecere. Ea în față, el în spate. Niciun alt sunet în afară de pufăitul unui extinctor furat de alt cuplu din club. 

I Travel Because I Have To, I Come Back Because I Love You (r: Karim Aïnouz, Marcelo Gomez)

I Travel Because I Have To, I Come Back Because I Love You este un film-jurnal de călătorie compus din mici fragmente colecționate ca într-un insectar. Autostrada din mijlocul deșertului, un apus, un afiș pe peretele unui club, o florăreasă curățând trandafiri, privirea unei fete întâlnite pe marginea drumului, toate rimează pentru bărbatul de pe locul șoferului cu punctul 0: ziua în care „Blondie” l-a părăsit. Pe bărbat, un geolog trimis într-o regiune din nordul Braziliei pentru a pregăti construirea unui canal de irigații, nu îl vedem niciodată, dar vocea lui mângâie resemnată peisajele monotone de pe partea cealaltă a parbrizului. „We always think that we’re supermen, that we can do anything, fix anything. Until the day you get that foot in the ass. Then we feel lost, fragile, confused. You can’t even manage to be determined, solitary, individual. Can’t even finish a travel log. Can’t even move. You’re paralyzed. That’s what you feel, it’s a multiple paralysis. That’s why I took this trip; to make myself move.”

Coup de coeur: Interviurile cu oamenii din orașele pe cale de a fi evacuate. Aș trece și limba portugheză tot aici.


A Pigeon Sat on a Brench Reflecting on Existence (r: Roy Andersson)

Se ia o situație nu tocmai fericită, cu un potențial penibil ușor de intuit, și se plusează mult după ce potențialul penibil a fost împlinit, până când crisparea care te făcea să vrei să privești în altă parte se transformă în ditamai hohotul de râs satisfăcut, pentru că, nu-i așa, l’enfer c’est les autres. Pe scurt, asta e formula după care se construiesc micile povestioare din A Pigeon Sat on a Brench Reflecting on Existence, filmate în cadre-secvență perfect orchestrate, care încremenesc personajele în niște exponate de muzeu. Observațiile pe care le face Roy Andersson aici sau în celelalte două filme care îi compun trilogia despre condiția umană (Songs from the Second Floor și You, the Living) nu sună tocmai bine: suntem vai de capul nostru, obsedați de averi chiar dacă mai aveam un pic și dăm colțu', frustrați sexual, blestemați să nu fim nici măcar capabili să observăm absurdul vieții noastre de zi cu zi. Oglinda care ni se pune în față nu e deloc una măgulitoare, dar cumva asta devine ceva secundar, pentru că suntem părtași la un soi de cinema care nu seamănă cu nimic altceva și care provoacă, într-un mod pervers, plăcere. Treptat, filmul se împrietenește cu tine, îți dă impresia că i-ai înțeles secretele, aproape că-ți trezește niscaiva simpatie, până la finalul care te îngheață.

Coup de coeur: Regele Carol al XII-lea al Suediei intră călare într-un bar. Nu, nu e un banc.

BONUS:

- Aliyah Dada (r: Oana Giurgiu) - Un documentar minuțios construit și necesar, care colează momente dintr-un secol de istorie a evreilor în România și pe care nu trebuie sub nicio formă să-l ratezi. Interviu cu montoarea Letiția Ștefănescu.

- Meshes of the Afternoon (r: Maya Deren, Alexander Hammid) - Un scurtmetraj de referință pentru cinemaul american experimental, care seamănă mai degrabă cu o transă, pe care Maya Deren l-a realizat împreună cu soțul ei.

- Princess Mononoke (r: Hayao Miyazaki) - O animație care poate să facă și cele mai grandioase filme să pălească prin comparație, un must-see nu numai pentru fanii genului.

***

MUBI este o platformă online de video-on-demand care îți aduce lunar 30 de filme atent curatoriate de o echipă internațională de experți în cinema. Poți să găsești atât capodopere consacrate sau filme mai puțin cunoscute ale unor cineaști importanți, cât și filme independente, care tocmai au făcut turul festivalurilor. Filmele de luna asta le găsești aici.

Abonamentul lunar la MUBI costă 5.99 euro pe lună (în jur de 27 de lei) sau 47.99 euro pe an, putând fi accesat online, pe Ipad, Iphone, Android, PlayStation, Amazon Fire TV, EE TV, Samsung Smart TV, Apple TV și alte dispozitive conectate la internet.