4 critici, 20 de filme de la TIFF

CRISTI MĂRCULESCU 

Homeleșii ca material narativ

Blue Ruin, cu homeless care se duce să extermine un familion mafiot al cărui șef proaspăt ieșit din închisoare îi lichidase părinții. Dramă foarte indie și foarte arty filmată care face bine și-și asumă mizele: răzbunarea & violențele. Care sunt mai ușoare și mai greșite decât păreau la început.

Despertar el Polvo (aka Awakening Dust) care ia un homeless, îl urmărește de la distanță și face un minimalism radical, dus până în realism magic. Feroce și contondent, bucată de Cinema cu C mare.

*Sickfuckpeople, documentar cu homeleși ucrainieni. Exact ce ar pica bine după sutele de share-uri cu pozele frumoase de prin canalele Bucureștiului unde locuiește Bruzli. Doar că mult mai poetic, mult mai intuitiv și suspect de abraziv din regie și imagine. Anti-pitoresc, cum bine șade unui documentar pe subiect social. - Miercuri, 11 iunie, ora 18, Cinema Elvira Popescu

Fandacsiile alb-negru

Nu-i decât jegnant să o arzi în 2014 arhouse și vai, filmul meu este atât de artistic încât este alb-negru. Dar unora le-a ieșit. 

*Concrete Night (Betoniyö pe finlandeză) ia niște texturi și lentori și artificii din alea foarte coios făcute din cameră, nu din post-producție demne de Sokurov și face un fel de Brother and Brother pe alb-negru și pe la periferia legalității. - Marți, 10 iunie, ora 16, Cinema Studio. 

*La zona miortic aborigenă s-a făcut o demonstrație de virtuozități alb-negry în Quad Erat Demonstratum (Andrei Gruzsniczki), un film cu subiect solid (anii ’80, securitatea, fuga dincolo de granițe, matematicile), scenariu bun (cumva mi-a adus aminte de Experimentul București) și personaje bine jucate. Care, PLM numai în alb-negru nu avea de ce să fie. - Vineri, 13 iunie, ora 20, Cinema Studio. 

Poarta albă (Nicolae Mărgineanu) e tot alb-negru, tot cu comunism, mai exact cu exterminarea a tot ce era non-țăran borșit care se practica pe vârful epocii de stalinizare. Dar care e teribil de lemnos.

Stil / substanță

*White Shadow, halucinant și terbil de sumbru, mai mult pictură decât cinema (cumva rudă cu Leviathan-ul maritim de anul trecut). Povestea ar trebui să fie despre un african albinos și africanii negri care vor să-l taie și să facă poțiuni magice din el. Dar filmul e pur și simplu o tripangeală vizual atmosferică excelent pusă pe ecran. - Miercuri, 11 iunie, ora 18, Cinema Studio. 

*Viktoria (d’oh, pot avea și eu pasiuni conservatoare) e film bulgăresc foarte epic (2 ore juma’, acțiune dusă peste vreo 16 ani) și-și calibrează minunat de just esteticile reci și poeziile minimaliste peste un scenariu romanesc. Nefericile unei bulgăroaice care nu a reușit să avorteze și ale fiicei ei, copil nedorit, ajunsă simboală a socialismului de peste Dunăre. - Duminică, 15 iunie, ora 17:30, Cinema Studio. 

*Floating Skyscrapers are ca protagonist un atlet cel puțin bisexual, cel mult gay care ar ieși din dulap dar nu pe ușa din față. Pe care junele regizor polonez îl filmează cu ceva ce s-ar putea denumi stil impropriu (cadre din alea, de film de festival). Substanțele (ura de sine, confuzia, cei doi cerberi feminini de la porțile normalității catolic poloneze) și carnalitatea salvează un film care pare prea preocupat să arate frumos. - Marți, 17 iunie, ora 16, Cinema Studio. 

CĂTĂLIN MESARU

*Câinele/Paat a câștigat anul acesta mențiunea specială a Juriului TIFF 2014, ceea e ciudat, ar fi trebuit să ia ori premiul cel mare, ori premiul pentru regie. Amir Toodehroosta reușește să scoată un film absolut magnific din această (aparent) simplă povestioară ce pare, la prima vedere, un fel de Lassie cu Hachi: A Dog’s Tale, numai că ceva mai alambicat, totul cu fundal de opresiune socială și religioasă. Puncte bonus pentru câinele din titlu care e un actor mai bun decât 90% din actorii și actrițele din ziua de azi. - Joi, 12 iunie, ora 18, Cinema Studio. 

*Paradiso e un documentar foarte endearing despre ultima sală de cinema Rated X din Madrid. E un documentar despre istoria cinema-ului în sine, despre sala în sine, despre oamenii conecși sălii (angajați, clienți etc.), despre problema văzutului unui film pe ecran mare vs. văzutul lui pe un ecran de TV și tot așa. Personajele sunt ca niște bunicuți care despică cinematografia în patru. Ei vorbesc despre Meryl Streep, despre Stanley Kubrick, despre cum dacă ai văzut un western, le-ai văzut de fapt pe toate. Ah, și despre Cicciolina, biensur. - Duminică, 15 iunie, ora 14, Cinema Elvira Popescu. 

*Suntem Mari Pepa!/Somos Mari Pepa!: Uitați de Moodysson și al său We Are The Best, ăsta e cel mai punk film de la TIFF de anul ăsta. Povestioara adolescenților din Guadalajara ce cântă despre slobozirea pe fața Natașei e dulce-amăruie, maxim de amuzantă, dar și răscolitoare întru ale sufletescului. Adolescenții sunt din ăia cu probleme închipuite, care-și doresc altceva de la viață, dar le e prea lene să schimbe ceva. Au probleme cu părinții, cu bunicii, cu dragostea și și și și mai ales cu igiena, că doar sunt punk și contra regulilor societății. - Miercuri, 18 iunie, ora 22, Cinema Studio.

ILEANA BÎRSAN 

Kreutzweg/ Stations of the Cross, regia Dietrich Brüggemann. O familie ultrareligioasă își duce și conduce fiica pe ultimul drum, drumul e pavat cu inteții bune de secol întunecat, iadul e pe pământ, deci toată lumea e împăcată. Deși mi-aș fi dorit să nu se ducă în tradiționalul extrem, ci să rămână în norma (care-o mai fi aia?) practicii religioase, fiecare dintre cele 14 stațiuni ale Drumului Crucii funcționează și ca reflecții independente de schema religioasă.

*Fish and Cat, regia Shahram Mokri. Un thriller fără tăieturi (de montaj, ha, ha!) ce se învârte în cerc(uri) la propriu, despre moarte și zmee. Dacă trecem de prima impresie de frondă și ambiție, regia acestui film (ar fi trebuit să ia un premiu) chiar are vână, viziune și voce. Într-un unic plan secvență se joacă cu o triplă perspectivă a poveștii și reconsideră timpul filmic. - Luni, 16 iunie, ora 16, Cinema Studio.  

*Still Life, regia Uberto Pasolini. Eddie Marsan ar fi trebuit să ia premiul de interpretare. Un tip care se ocupă post-mortem de oamenii nimănui și le colecționează poveștile ajunge să vadă cu ochii lui că viața nu-i deloc dreaptă, dar e loc de oleacă de nădejde. - Sâmbătă, 14 iunie, ora 20, Cinema Studio. 

FILIP STANDAVID

Kreutzweg (Patimile Mariei), Dietrich Brüggemann – pe cât de simplu, pe atât de tulburător. O copilă crescută într-o familie ultracatolică își asumă păcate pe care nu le are și vini care nu există. Câte o scenă pentru fiecare dintre etapele Drumului Crucii și câte un puseu de tensiune la fiecare dintre ele. Mai echilibrat și mai domol decât v-ați putea închipui, dată fiind tema. Obligatoriu.

28 1/2, Anton Gonopolski – premieră mondială la Cluj, din câte înțeleg. O satiră delirantă despre Rusia contemporană, despre felul în care își peticește prezentul și își proiectează viitorul. Film cântat în proporție de vreo 50%, turnat într-un ritm frenetic, absurd cu spume, amuzant peste poate și de-a dreptul seducător. Exact ca Mama Rusie.

*Înainte de sfârșitul nopții/Diavolul nu doarme niciodată/Boxerul și moartea -OK, am trișat puțin (sunt trei filme), dar am motive: Peter Solan este un regizor slovac despre care habar n-aveam. Înainte de sfârșitul nopții este un film perfect despre viața într-o dictatură, cu un umor nestăpânit și de o suspectă actualitate. Faceți rost de el (și de celelalte), indiferent de mijloace. Miercuri, 11 iunie, ora 20:15, Cinema Studio. 

Hors concours
Faust-ul lui Friedrich Wilhelm Murnau, proiectat în Biserica Evanghelică Luterană, cu acompaniament live la orga instituției. E nedrept față de oricare alt film din program să-l pui alături de minunăția expresionistă din 1926. Faust, așa cum am apucat să-l văd la Cluj, mi-a cimentat convingerea că cinema-ul s-a tot dus de-a berbeleacul din momentul în care oamenii au început să vorbească în filme. Și m-a readus în pielea unui copilandru zgomotos și agitat căruia puține lucruri îi închideau gura mai repede decât cîteva umbre mișcîndu-se pe-o pânză. Remarcabil curajul Bisericii Luterane, care a acceptat să găzduiască proiecția unui film realizat de un artist homosexual cu puternice opțiuni de stânga, film în care (între altele) cineva dă foc unei Biblii. 

Programul complet al retrospectivei TIFF la București