4x4 de la Anim’est

2 (r: Ilinca Šeda)

Despre Ilinca:

Sunt din București, am 24 de ani, dar totul a început de când aveam doar vreo 4 și, fie mă uitam la desene animate la TV, fie desenam. În liceu, la Tonitza, am făcut doi ani de animație. M-am pregătit pentru UNATC, dar m-am răzgândit, pentru că n-am putut să renunț la desen, așa că am dat la grafică în cadrul UNARTE. La masterat, însă, am revenit la animație și mi-am transpus o carte ilustrată într-un scurtmetraj.

Despre 2:

Filmul prezintă povestea unei păsări diferite, născută într-o comunitate normală, plină de prejudecăți (ca orice comunitate normală). E un stop motion despre lecția pe care Doi, personajul principal, subestimat, le-o oferă celorlalți, despre fraternitate, despre toleranță, ambiție, curaj și despre binecunoscutul „unde-s doi puterea crește”. Story-ul a pornit de la cartea ilustrată cu același nume pe care am realizat-o ca proiect de licență. A durat câteva luni de lucru intens, cu ajutorul domnului profesor Radu Igazság. Am avut o echipă mică care m-a ajutat la montaj, sunet și înregistrări, compusă din foști sau actuali studenți.

Despre competiție și premiu (Ilinca a primit mențiunea specială din partea juriului):

Aveam încredere că filmul o sa ruleze în competiția românească de la Anim’est. Cu câteva luni în urmă participasem cu el și la competiția internațională de la Anonimul. Firește, am fost încântată de faptul că juriul a creat un premiu în plus, special pentru 2, și de motivul pentru care mi-au oferit mențiunea: „pentru modul degajat și amuzant cu care tratează un subiect serios”.

Despre filmul preferat de la Anim’est:

Am văzut foarte multe filme bune, dar cel care mi-a rămas în minte e Ernest și Celestine, poate și pentru că prefer animația 2D. Cred că filmul e foarte reușit din toate punctele de vedere, animația e savuroasă și amuzantă, iar povestea și grafica sunt calde. Imaginile inspirate din cărțile lui Gabrielle Vincent sunt un gen de ilustrație pentru care, oricum, am o slăbiciune.

Pretty Fly (r: Ela Duca)

Despre Ela:

Am 26 de ani, am copilărit în Brăila și am ajuns în București la facultate în 2006. Intrasem cu mare noroc la UNATC la secția de Comunicare audiovizuală, unde am studiat scenaristică, analiză de film și un pic de PR. Animaţia a început să mă intereseze chiar din anul I, datorită cursurilor de istoria filmului susţinute de prof. Viorica Bucur. Mi-a fost profesor coordonator la lucrarea de licenţă, în care am făcut o retrospectivă a tehnicilor filmului animat şi a evoluţiei acestora. A fost unul dintre profesorii mei preferaţi şi Pretty Fly îi este dedicat.

Despre Pretty Fly:

Pretty Fly este povestea unei muşte care se află în căutarea iubirii. După ce studiază paginile unei reviste de frumuseţe găsite la gunoi, ea ajunge în camera unui apartament, unde găseşte elementele de care are nevoie să-şi schimbe înfăţişarea şi să devină mai atrăgătoare pentru sexul opus.

Ideea pentru Pretty Fly mi-a venit când am aplicat la workshopul organizat de Anim’est care îl avea ca trainer în acel an pe Steven Woloshen – workshop de animaţie direct pe peliculă. Pentru aplicaţie au cerut să trimitem o scurtă bandă desenată de maxim 10 cadre, şi cea mai simplă idee care mi-a venit a fost cu o muscă care se machiază.

Producţia a durat în jur de două luni. Am folosit tehnica colajului (cut-out) şi am lucrat cu acril pe acetofan pentru decoruri, şi cu hârtie şi calc pentru personaje. Am folosit tuş şi fond de ten pentru muscă şi fard de pleoape pentru scenele de gros-plan. Am animat intensiv împreună cu domnul profesor Radu Igazság, timp de o săptămână, cam 16 ore pe zi. Patricia Chelaru m-a ajutat cu editarea şi sunetul filmului, și Andrei Boanţă m-a ajutat cu înregistratul şi mixajul variantei proiectate la Anim’est.

Despre competiție:

Am avut emoţii aşteptând rezultatul selecţiei, mai ales pentru că anul acesta au fost multe înscrieri. M-am bucurat foarte mult când am aflat rezultatul selecţiei şi le mulţumesc organizatorilor pentru şansa de a-mi proiecta filmul în cinematograf.

Despre filmul preferat de la Anim’est:

Dintre filmele româneşti, mi-au plăcut foarte mult Ţepi, de Andra Berilă, Becoming, al lui Andrei Sopon, şi 2, realizat de Ilinca Šeda, în aceeaşi tehnică pe care am folosit-o şi eu, şi pentru care mă bucur foarte mult că a câştigat Menţiunea Specială a juriului pentru film românesc.

Țepi (r: Andra Berilă)

Despre Andra:

M-am născut în Focșani în 1989, și am trăit în Bacău de la 2 la 18 ani. Prin clasa a X-a visam să devin psiholog, doar că nu prea îmi plăcea partea de teorie și, în timpul unei discuții cu mama, am ajuns să mă întreb ce e ăla un regizor de film. Am căutat pe internet tot felul de lucruri, până când, tot mama, a găsit un curs de regie la UNATC în București. Și așa, m-am dus sâmbătă de sâmbătă, în anul următor de liceu, la București. Plecam cu trenul dimineața la 4 și mă întorceam la 9 seara. A fost fascinant. În mintea mea, regizorul era un fel de psiholog al personajelor fictive, și a părut rolul perfect pentru mine. Până la urmă am dat la Universitatea Media.

Desenez de mică, tot felul de dubioșenii, cu cât mai puține linii și cât mai multă expresie. Prin anul 3 de facultate l-am cunoscut pe Bogdan Crivoi, un desenator foarte cool, care a studiat geografie, dar în timpul liber făcea caricaturi și mici benzi desenate. Și am zis „hai să facem animații”.

Despre Țepi:

Țepi este un mic desen animat, despre un astronaut bântuit de… țepi. Își tot caută un loc în lume și nu-l găsește. Însă nu e chiar singur pe lume, are tot timpul un prieten bun care-l ajută, Găina. A pornit de la mai multe idei: pasiunea pentru SF, lupta cu propriile tale defecte și lupta cu lumea din jur, care se autodistruge și poate că singura soluție e să fugi pe altă planetă.

Personajul Astro a fost la început un desen naiv, făcut din plictiseală. Scenariul a fost o totală improvizație, până când Bogdan s-a apucat de desene. I-a dat contur personajului, i-a dat carne și forță. Producția propriu-zisă a durat cam trei luni (desene, montaj și sunet), după vreo cinci luni în care ne-am chinuit să finalizăm scenariul. Bogdan desenează cu tableta lui grafică, layer după layer (toate mișcările sunt create de el, manual); eu montez și pun sunete, mă joc cu un pian electric pentru fundalul muzical și am grijă să critic, ca un regizor mofturos care se respectă, ca să iasă totul așa cum am gândit la început.

Despre competiție:

La Anim’est am participat și în anii trecuți, cu animații mai scurte și mai stângace. Nu am avut prea mari emoții și ne așteptam să fim selectați. Dar întotdeauna e o mare bucurie să aflăm că suntem în festival, mai ales că apar an de an tot felul de oameni interesanți, care fac animații faine. Competiția crește.

Despre filmul preferat de la Anim’est:

Din competiția românească, cel mai mult mi-a plăcut Credo de Melinda Kádár. Mi-a plăcut felul în care a fost animat și mi s-a părut interesantă tema.

Dintre toate pe care le-am văzut, mi-a plăcut Miriapodul şi broasca râioasă de Anna Khmelevskaya, pentru imagine (am o slăbiciune pentru animațiile 2D desenate de mână), pentru personajele haioase, pentru povestea profundă și pentru micile momente comice foarte bine realizate.

Becoming (r: Andrei Sopon)

Despre Andrei:

Sunt din Timișoara și am 28 de ani. Am început să desenez la 11 ani, ca discipol al caricaturistului Ștefan Popa Popas. Din acel moment și până după terminarea liceului am participat la numeroase festivaluri și competiții de caricatură în țară și în străinătate, câștigând peste 20 de premii atât în România cât și în Statele Unite ale Americii, Cehia și Serbia. După terminarea liceului am urmat Facultatea de Arte din Timișoara, secțiunea Grafică, unde am început să mă axez mai mult pe ilustrație digitală și am început să îmi realizez primele proiecte personale.

De animație m-am apucat relativ recent, în 2010. Am învățat primele tehnici de animație 2D singur, urmărind tutoriale pe internet și, deoarece a început să îmi placă tot mai mult, în 2011 m-am înscris la un master în animație la London Metropolitan University. În cadrul programului am aprofundat anumite programe de animație și am reușit să îmi finalizez primele două filme de scurt metraj.

Despre Becoming:

Becoming este o animație 2D pe care am realizat-o ca proiect la facultate. A început ca un comic book, iar ideea de a-l anima mi-a venit cam la un an după ce am realizat câteva secvențe. Filmul prezintă povestea unui cal care se trezește dimineața extrem de mahmur. Încet, încet, calul se transformă în ceva mai măreț decât el, dar la final, într-o manieră total anti-Disney, povestea se încheie cu un twist.

Tehnica pe care am utilizat-o este desenul cadru cu cadru, având 24 de cadre pe secundă. Desenul în sine și animația au durat o lună, asta însemnând cam 12-14 ore de muncă pe zi. Animația am prezentat-o ca proiect de dizertație, ceea ce m-a ajutat să termin facultatea cu distincție, dar pe tot parcursul anului curent am mai adăugat scene la ea. Muzica de film a fost compusă de The Cabinet of Living Cinema în cadrul unui eveniment special, la London Short Film Festival.

Despre competiție:

M-am bucurat foarte mult când am aflat că particip la Animest, fiind primul festival la care am trimis animația.

Despre filmul preferat de la Anim’est:

Am văzut mai multe filme din secțiunea internațională, românească și balcanică. Preferatul meu a fost animația sârbească Rabbitland, prezentată în competiția balcanică. Mi-a plăcut faptul că era o critică la adresa politicii realizată într-un mod în care și eu aș fi făcut-o.