5 regizori tineri de film: cum se face un scurtmetraj

Sarra Tsorakidis (Iederă)

Descrie 3 cadre dintr-un film despre tine

1. Pe o stradă foarte lungă sunt tăiați teii. Se aude sunetul drujbelor și vocile bărbaților care încearcă să comunice prin urlete. 2. E noapte și zeci de plopi se leagănă în bătaia vântului, umbrele lor conturându-se pe un cer plin de stele. 3. Plouă și se aude cum picură, ca din interiorul casei. Un personaj caută disperat sursa picăturii chinezești. Steady de urmărire.

Taică-tu e un regizor celebru (viu sau mort). Cine e?

Sunt mai mulți regizori pe care mi-aș fi dorit să îi am în familie, dar cred că cel mai câștigată aș ieși dacă ar fi David Lynch. Mi se pare foarte tare modul în care abordează spiritualitatea în contextul artei sale și faptul că se inspiră din visele lui. E clar un om care știe să își investigheze subconștientul. Cred că Lynch are o energie și o tinerețe molipsitoare, care nu pot face decât sa te incurajeze sa te cunoști și să privești mai relaxat lucrurile. Și mi-ar plăcea foarte mult să facem muzică împreuna.

Filmul la care ții atât de mult încât ai da unfriend cuiva care nu-l gustă

Nu știu dacă aș merge atât de departe încât să dau unfriend, însă cred că m-ar tulbura dacă cineva mi-ar spune ca nu suportă 2001: Odiseea Spațială. Nu știu, e imposibil să nu-ți schimbe complet percepția asupra vieții și presupun că dacă nu-ți place, e pentru că abordezi greșit mesajul filmului și asta nu e o dezamăgire de gust, ci de caracter.

Un film făcut de un coleg de generație, pe care ești gelos/geloasă și de ce

Sinceră să fiu, nu-mi vine nici un film în minte pe care să fi fost geloasă. Mi- a plăcut foarte mult filmul lui Goran Mihailov, Be that man. Mi s-a părut că personajele sunt foarte apropiate de cum interpretez și eu generația mea, complexe și realist conturate, mai ales datorită numărului mare de imperfecțiuni.

Ce a fost cel mai greu în producția filmului cu care ai participat la FILM+?

Proiectul meu a fost inițial selectat pentru dezvoltarea scenariului, nu și pentru filmare. Așa că, până să mă ambiționez să-l fac, orice ar fi, m-am simțit destul de descurajată. Nu aveam buget, nu aveam locație, eram zero ca producție. Și mă simțeam singură, asta cred ca a fost cel mai greu - să faci un proiect să prindă contur fără producător, fără bani etc. Însă în momentul în care m-am decis asupra Ilincăi (n.r.: Ilinca Hărnuț) în rolul lui Zoe și am făcut casting-ul și pe celelalte personaje, totul a început să se lege din ce în ce mai ușor. Cei de la FILM+ au păstrat legătura cu mine și, în momentul în care le-am zis că am luat decizia să îl filmez și că sunt în căutare de echipament, s-au oferit să mă ajute cu ce am nevoie - de la camera de filmat, până la lumini și corecție de culoare. Adică nu au mai ținut cont de rezultatul din septembrie care nu-mi oferea și servicii de producție. Am apreciat enorm lucrul ăsta și uite că am reușit să facem filmul.

Care e următorul tău proiect?

Am început să scriu primul meu scenariu de lungmetraj și sunt foarte entuziasmată. Este vorba despre o pictoriță, angajată să se ocupe de ornamentarea pereților unui hotel, undeva într-un sat de munte înconjurat de păduri.
_

Octav Chelaru (Petrecere Privată)

Descrie 3 cadre dintr-un film despre tine

Unu: prim-plan nou-născut, se holbează în cameră și apoi se încruntă. Doi: plan general, acelasi nou-născut (îl recunoaștem dupa cum se încruntă) e acum elev la liceu, în biroul directoarei, ascultă despre cum ar putea face chestii mult mai interesante în viață decât să se bată pe terenul de fotbal, cum ar fi filmele. Trei: amorsă, același personaj se uită într-un video-assist, e la prima lui filmare. În video-assist nu se mai întâmplă nimic, actorii stau nemișcați, așteptând, parcă, izbăvirea divină. La un moment dat, imaginea începe să se clatine și se aude operatorul strigând din încăperea alăturată: „Țipă, bă, stooop!”

Taică-tu e un regizor celebru (viu sau mort). Cine e?

Ingmar Bergman.

Filmul la care ții atât de mult încât ai da unfriend cuiva care nu-l gustă.

La dolce vita. Dar n-am cui să dau unfriend, pentru că nu mai am Facebook.

Un film făcut de un coleg de generație pe care ești gelos/geloasă și de ce

Din fericire/păcate, n-am colegi de generație, ca să pot fi gelos pe cineva.

Ce a fost cel mai greu în producția filmului cu care ai participat la FILM+?

Faptul că a durat foarte mult preproducția, iar pentru unii oameni entuziasmul dispare în timp.

Care e următorul tău proiect?

Un lungmetraj.
_

Denisse Conn Tubacu (Nicio zi nu se compară cu o zi de vară)

Descrie 3 cadre dintr-un film despre tine

1 . Vara e toridă şi un autocar merge lent pe un drum de ţară, necimentat. Oamenii dinăuntru sunt toţi transpiraţi şi se mişcă alene încercând să îşi facă vânt. Afară, un grup gălăgios de găşte se ţine după autocar. 2. Două adolescente se ascund inghesuite într o căsuţă mică, din plastic, într-un parc de copii. Abia au loc şi una din ele are picioarele ieşite în afară. Căsuţa este de un galben pal acum, dar se vede că odată a fost un galben aprins. Fetele râd şi încearcă să se ridice şi să ridice şi casa cu ele însă e prea bine prinsă în pământ. Ies din casă şi se urcă pe acoperiş. Cea cu părul cel mai lung îşi lasă capul să cadă pe picioarele celeilalte. 3. Doi copii se joacă la un pian vechi. În jur toată lumea e îmbrăcată în negru şi toţi stau cuminţi pe câte un scaun sau un fotoliu. Un bărbat vine şi închide clapa pianului, aproape lovindu-i peste mâini. Cei doi îşi retrag mâinile la timp, dar se sperie şi rămân fără glas, urmărindu-l pe bărbat îndepărtându-se.

Taică-tu e un regizor celebru (viu sau mort). Cine e?

Kieslowski, pentru că are ce-i trebuie să fie un tată decent, cel puțin. Are ceva stoic, dar momente bune de blândeţe. Şi pare că are răbdare.

Filmul la care ții atât de mult încât ai da unfriend cuiva care nu-l gustă.

Nu cred că am. Adică sigur că sunt filme la care ţin mult, care îmi par mie foarte personale, dar e mişto să ai prieteni cu gusturi diferite. Ca să te poţi certa cu ei şi să-i poți teroriza până îţi explică cu lux de amănunte de ce nu le place filmul la care tu ţii atât.

Un film făcut de un coleg de generație pe care ești gelos/geloasă și de ce

Mă gândesc la un film făcut de un coleg de facultate, Lorand Gabor, Viorel, un scurtmetraj experimental. E sensibil şi reuşeşte să descrie un personaj complex în mai puţin de un minut.

Ce a fost cel mai greu în producția filmului cu care ai participat la FILM+?

Lucrul cu figuraţia, clar. Am avut foarte multă figuraţie şi toţi adolescenţi, încă la liceu. Şi toţi la prima întâlnire cu producţia unui film. Am filmat într-un spaţiu deschis şi erau haotici; se plimbau, se rătăceau, îşi pierdeau repede concentrarea.

Care e următorul tău proiect?

Deocamdată scriu la un scenariu. Mă bucur mult de perioada asta în care pot să fiu mai în capul meu şi să nu îmi pun probleme legate de producţie, de realizarea filmului în sine.
_

Răzvan Dü (După nouă sau zece ore)

Descrie 3 cadre dintr-un film despre tine

Păi filmul pe care l-am realizat cu FILM+, După nouă sau zece ore, a pornit de la o situație pe care am trăit-o, iar personajul principal, Lucian (interpretat de Andrei Ciopec), mă reprezintă pe mine, cel de atunci. Așa că o să enumăr trei cadre din film: eu bând bere noaptea pe străzi; eu dansând beat, la mișto; eu trăgând de prieteni să mai stea la party. Bine, ți-am enumerat mai degrabă niște momente decât niște cadre anume.

Taică-tu e un regizor celebru (viu sau mort). Cine e?

Nope.

Filmul la care ții atât de mult încât ai da unfriend cuiva care nu-l gustă

The Long Goodbye, de Robert Altman. E un film care îmbină cinismul și sentimentalismul într-un mod atât de adorabil încât cred că trebuie să fii mega căpcăun să nu-ți placă. Însă tot n-aș da unfriend pe motivul ăsta. Doar că n-aș chema respectiva persoană să bem de ziua mea.

Un film făcut de un coleg de generație pe care ești gelos/geloasă și de ce

Selfie-urile scrise de Maria Spirache, o bună prietenă, care mi-a fost și colegă de grupă la Scenaristică. Sunt invidios pe oricine are skill de a scrie comedie bine. Și Maria e super tare la asta. Na, acum încerc să fur și eu cât pot.

Ce a fost cel mai greu în producția filmului cu care ai participat la FILM+?

Cea mai mare parte a filmului se petrece noaptea, pe o străduță dintre blocurile de pe la Armenească. Și cel mai greu a fost ca de la o noapte de filmare la cealaltă să facem în așa fel încât să avem racord la mașinile parcate în jur. Mai ales că în zona respectivă nu sunt locuri cumpărate și toată lumea parchează pe unde apucă, deci nu ai cum să prevezi ce mașini pot apărea de azi pe mâine. Am ocupat niște locuri cu câteva mașini de-ale noastre și am vorbit cu câțiva vecini pentru câteva alte locuri, însă, tot a fost dificil, ca erau multe locuri de parcare. La un moment dat, fără să ne dăm seama, am plecat la masă și nu a rămas nimeni pe set. Luminile erau puse de la niște balcoane din jur, deci nu rămăsese nimic de supravegheat, în afară de locurile de parcare. Când ne-am întors era o mașină parcată fix unde trebuia să filmăm. Am schimbat un pic ordinea de filmare a cadrelor, însă a doua zi, când ne-am întors mașina era tot acolo și nimeni nu știa a cui e. Am avut noroc că până la urmă a venit șoferul cu pricina și a plecat cu mașina.

Care e următorul tău proiect

Păi nu știu în ce ordine să le iau, că se cam suprapun. Pun la cale un film experimental bazat mult pe coregrafie, în august aș vrea să fac un film de un minut pentru FILMINUTE, iar luna asta pregătesc o nouă propunere de scenariu pentru a doua ediție FILM+.
_

Ioana Mischie (Goya)

Descrie 3 cadre dintr-un film despre tine

Cred că ar fi declinări ale aceluiași prolog: FADE IN. A woman in her mid-twenties sits staring at a blank page. FADE OUT.

Taică-tu e un regizor celebru (viu sau mort). Cine e?

Ah - mai degrabă un inventar de co-tați spirituali din toate timpurile: Ernst Lubitsch, Emir Kusturica, Christopher Nolan, Vincent Morisset (pentru că reinterpretează Homo Ludens în era digitală prin cele mai fresh proiecte interactive), Johan Knattrup Jensen (pentru că experimentează pluralitatea de perspective în VR), Pieter-Jan De Pue (pentru că a deprins cum să conserve realitatea într-un film).

Filmul la care ții atât de mult încât ai da unfriend cuiva care nu-l gustă

The Land of the Enlightened, regizat de Pieter-Jan De Pue. A fost filmat timp de 7 ani pe 16mm într-un trib afgan și arhivează o realitate cu totul aparte.

Un film făcut de un coleg de generație pe care ești gelos/geloasă și de ce

Aș înlocui oricând gelozia cu o stare de omni-admirație pentru Estiu 1993 (Summer of 1993), regizat de Carla Simon. E un debut inspirat de fapte reale, care o urmărește pe Frida, o fetiță de șase ani petrecându-și prima vară cu familia sa adoptivă. Scenariul a fost dezvoltat în cadrul Script Station (în cadrul căreia în 2012 am dezvoltat scenariul de la licență din UNATC) și a avut premiera în acest an la Berlinale Generation, unde a câștigat Grand Prix.

I am not a Witch (r: Rungano Nyoni) este un film de debut care avut premiera în acest an la Quinzaine des Realisateurs. Are un stil vizual recognoscibil dintr-o mie și povestea e pitorească și rară cât cuprinde. Totul se petrece într-o tabără de vrăjitoare din Zambia, în cadrul căreia e exilată Shula, un copil acuzat că face vrăji.

Aș include în topul omni-admirativ și A ciambra, debutul lui Jonas Carpignano, pentru cum urmărește/construiește/extinde maturizarea personajului principal și chiar dacă nu suntem ad litteram colegi de generație, am urmărit cu mult interes debutul lui Bogdan Mirică, Câini, și cred că e un statement cinematografic necesar într-o industrie locală supra-standardizată. Dintre scurtmetrajele românești aș alege să revăd oricând Dopul scuză mijloacele (r: Mihai Ionescu) sau Spid (r: Bogdan Mureșanu).

Ce a fost cel mai greu în producția filmului cu care ai participat la FILM+?

Goya a fost filmat în Casale Monferrato, în Italia, în vara anului 2016. Am fost selectați inițial în cadrul programului Mon Film Fest și întreaga filmare s-a desfășurat în cadrul workshop-ului de o săptămână. La filmare am avut nenumărate peripeții: începând cu faptul că nu aveam buget pentru film și continuând cu faptul că eram într-o țară străină în care totul trebuia început și finalizat într-un timp record (scenariu, casting, prospecție de locații, filmare).

Ne doream mult să fie o poveste inspirată de o premisă reală, specifică locului pe care îl exploram. Pe atunci două povești ne-au atras atenția: mulți dintre copiii din Casale își petreceau timpul în ceea ce ei numesc Oratorio. Mai mult decât atât, a existat o perioadă critică în istoria orașului în care clădirile erau construite dintr-un material toxic. Am remixat cele două premise și din aproape în aproape am ajuns la forma de față a filmului.

Goya = (substantiv) o suspensie momentană a neîncrederii care apare atunci când fantezia este atât de realistă încât devine temporar realitate. Filmul începe într-un oratorio local în care sunt pedepsiți Marco - un pasionat de longboarding, Denada - o fată albino introvertită și Alba - un wiz-kid rebel. Cei trei plănuiesc să evadeze. Devin atașați unul de celălalt în călătoria lor de evadare din viața obișnuită. Am făcut street casting timp de trei zile și am avut norocul să îi descoperim pe cei trei protagoniști, care au fost geniali de la început până la final. Am construit împreună prin tehnici de improvizație fiecare secvență.

Goya e un experiment filmic cu totul atipic, atât ca proces, cât și ca rezultat. Pentru mine e mai degrabă un prototip pentru un proiect mult mai amplu, pe termen lung. FILM+ ne-a ajutat să finalizăm post-producția filmului într-un moment în care ajunseserăm într-un impas tehnic și creativ. Nu mai aveam distanța necesară și tindeam să apelăm la o formă de montaj hyper-explicativă. Alex Radu ne-a fost mentor cu privire la montaj și mai mult decât atât, ne-a ajutat inclusiv să reinstaurăm conceptul inițial al filmului. Lucian Iordan ne-a fost mentor și colorist. Întreaga experiență de color granding ne-a devenit o școală, atât mie cât și DoP-ului. De altfel, am și continuat să colaborăm după FILM+.

Care e următorul tău proiect

În curând ma voi muta in L.A., California, ca visiting student researcher în cadrul USC - School of Cinematic Arts. Cel mai probabil, următorul proiect va fi creat în cadrul Mixed Reality Lab de la USC. Dincolo de acest plan pe termen scurt, am mai multe proiecte dragi în dezvoltare.

***

FILM+ este un laborator de lucru, consultanță și sprijin pentru regizorii de scurtmetraje. Dacă ai un scenariu la sertar, te pregătești de filmări sau tocmai te apuci de colorizare, poți să primești ajutor pe una dintre cele trei direcții: dezvoltare de scenariu, filmare sau post-producție. Asta înseamnă că poți fi consiliat de profesioniști din industrie și să ai acces la diverse resurse - echipament, locații de filmare, studio de sunet sau de colorizare și altele. Mai multe despre cei 10 participanți ai primei ediții aici.

Aplicațiile pentru cea de-a doua ediție FILM+ sunt deschise până pe 11 august. Înscrieri aici.