5 serafimi intră într-un bar

Primul lucru pe care îl observi la puștanii din seminarul teologic din Un pas în urma serafimilor e că nu sunt tocmai niște îngerași. De fapt, sunt chiar your regular teenagers: din când în când chiulesc la un biliard, cu ochii non-stop după fete, falsifică scutiri, fac bișniță, sunt bullies. Preocupările sacre nu par a face din programul lor, dar cei care ar trebui să îi ghideze pe căile sfinte sunt și mai rău: preotul care le este diriginte este, în spatele predicilor, un manipulator patologic. Ai fi chiar tentat să crezi că acțiunea e trasă de păr, dacă n-ai ști că filmul e bazat pe experiențele regizorului. Daniel Sandu a făcut 5 ani de seminar teologic înainte să dea la regie film, să facă scurtmetraje cu care a mers prin festivaluri și să scrie acest scenariu, pe care îl avea la sertar din 2004.

Dincolo de demascarea corupției dintr-un astfel de mediu, Un pas în urma serafimilor este un coming of age story al unor puștani care încearcă să afle ce îi definește și în ce măsură sunt pregătiți să renunțe la viețile lor pentru „lucruri sfinte”. „Serafimii” sunt interpretați de niște actori tineri bombă, care îi dau replica lui Vlad Ivanov de la egal la egal. Niciunul dintre ei nu este, însă, străin de ale actoriei. Ștefan Iancu, interpretul lui Gabriel, cel care își dă seama că pentru a lupta cu sistemul corupt nu trebuie să se lase nici el mai prejos, a jucat încă de mic în 14 producții românești și străine, s-a plimbat prin festivaluri de teatru cu Brainstorming, trupa liceului Coșbuc și e boboc la actorie la UNATC. Cristian Bota a terminat deja masterul la UNATC și a făcut atât teatru, cât și filme, pentru care a primit o nominalizare la Gopo pentru „tânără speranță”. În momentul ăsta, în afară de Un pas în urma serafimilor, îl mai puteți vedea în Perfect Sănătos (r: Anca Damian) și Octav (r: Sergiu Celebidachi). Ștefan Mihai e Dorneanu, un student la teologie cam atras de plăcerile vieții. Și el are la activ niscaiva filme (printre care și proaspătul serial Comrade Detective), iar când era mic a făcut furori imitând actori celebri la Românii au Talent. Ilie Dumitrescu jr. (Toto), magnetul de gagici al filmului, nu a ales să meargă pe urmele seniorului și să se apuce de fotbal și bine a făcut. În film, el îl interpretează pe Olah, un adolescent care înțelege că trebuie să minți pentru a ajunge departe. Ali Amir a studiat regie și scenaristică la Londra și vrea să continue pe drumul ăsta. Înainte de Serafimi, a jucat în mai multe seriale Media Pro.

I-am întâlnit pe cei 5 serafimi la Cinema Elvira Popescu, după vizionarea de presă când au văzut prima dată filmul. A ieșit o conversație pe mare băiețeală pe care am încercat s-o redau ca atare. 

A fost la început un soi de rivalitate între voi?

Toți - Nuuu...
Ștefan Mihai - Cum am ajuns în Focșani...
Ștefan Iancu - ...ne-am îmbătat ca niște porci.
Ștefan Mihai - ...Daniel ne-a zis la masă „la filmările astea nu vreau să se țipe, toată lumea să fie calmă, pentru că ne înhămăm la ceva greu și trebuie să îl ducem la bun sfârșit”. Au fost bineînțeles și momente de tensiune, când se acumula oboseala. 
Ilie Dumitrescu jr. - Și e de reținut că el (spre Ștefan Mihai) era primul la mașină când trebuia să plecăm. De multe ori când urca șoferul în mașină el era deja acolo.
Ali Amir - Adevărul este că voia să pozeze în băiat serios (nu era!) și n-a înțeles că dacă ai talent nu mai trebuie să fii neapărat 100% serios, n-o să vorbească șoferul cu Daniel, să-l laude.
Cristian Bota - I-am zis că n-o să aibă puncte în plus la Ada Solomon (n.r.: producătoarea filmului), dar el cu toate astea, și-a păstrat seriozitatea și a fost primul la mașină tot timpul, el ne trezea dimineața. 
Ilie Dumitrescu jr. - N-a fost deloc o competiție, chiar ne-am surprins unul pe altul cu entuziasm, cu talent, susținere și bunătate.
Ștefan Mihai - E foarte fain când e un grup mai mare de tineri și știi că îl ai pe ăla lângă tine cu un surplus de energie și entuziasm pe care să te bazezi.
Ștefan Iancu - Și știam că chit că bem până la 3 trebuie să ne trezim. Dacă nu se trezea unul, îl trezeau ceilalți, adică Ștefan. Avea o alarmă horror, care se auzea peste tot. Oricum, știam că suntem acolo ca să filmăm și că nu putem să ne facem prea tare de cap.
Cristian Bota - În general, nu cred că ne-am înjurat vreodată.

Casting

Ștefan Iancu - Când ne-am întâlnit la casting nu știam care cum e, iar la a doua întâlnire eram pe alte personaje, a fost ciudat. Eu prima oară am dat pentru personajul lui Tudor, ăla blond, după aceea am dat pentru personajul Andrei, la un moment dat cred că am dat și pentru Dorneanu. Cred că a vrut să ne treacă pe toți prin toate și să se decidă după. Ușor-ușor a început să ne cheme și câte doi-trei, să vadă chimia dintre noi. 
Cristian Bota - Eu, până când n-am semnat contractul, n-am știu ce personaj joc. Știam că o să joc în film, dar nu știam ce. Mă rog, poate doar Ștefan Iancu știa, care a intrat pe pile. El vine cu bani la directorii de casting, adoptă un câine (râde).
Ilie Dumitrescu jr. - Ăsta e un inside joke: Directoarea de casting e o iubitoare mare de câini. Pe oriunde nu te aștepți, ea mai găsește un câine, îl ia acasă și-l îngrijește și dup-aia te întreabă la casting dacă îl vrei. Și dacă zici da, te ia în film (râde).
Ali Amir - Eu am cam luat la mișto casting-ul. N-am citit deloc secvența aia pe care o primisem. M-am uitat odată peste text, am înțeles ideea și dup-aia l-am dat. (Ceilalți - Din 10 cuvinte, 9 erau înjurături!) Dar a fost ok, spre norocul meu, așa trebuia să fie personajul.
Ștefan Mihai - Din ce mi-am dat seama la casting, fiecare personaj avea cumva o nuanță, o chestie cu care ieșea în evidență și atunci când dădeai probă îți dădea o secvență semnificativă pentru valența aia, voia să vadă dacă te potrivești cu ea. De exemplu, pentru Andrei (Alfred Wegeman), a dat o chestie mai violentă, o chestie specifică pentru personaj. 

Pregătirea pentru rol

Ștefan Iancu - A folosit foarte mult faptul că noi trebuia să jucăm niște elevi seminariști, elevi de liceu practic, iar unii dintre noi asta eram sau în orice caz, era recentă experiența. Daniel (n.r.: Daniel Sandu) ne-a mai pus să mergem la biserică, eu m-am dus la un moment dat. El (spre Ilie) a făcut și poze.
Ilie Dumitrescu jr. -  Eram în Centrul Vechi (unde aveam eu treabă, normal) și am trecut și pe la biserică, din obligație, că mi-a zis Daniel. N-a ieșit cum trebuie, că mi-am făcut cam multe poze și m-am luat la ceartă cu o doamnă de pe-acolo.
Cristian Bota - Am fost și eu într-o biserică, am stat vreo 10 minute și mi-am dat seama că mare studiu de personaj n-am ce să fac acolo, că eu practic ca elev la seminar, tot pe-acolo sunt. Nu știu nimic, vin acolo ca să învăț.
Ilie Dumitrescu jr. - Atmosfera de la filmări mi s-a părut că era puțin ca într-un retreat. În primele zile de filmare am stat într-un cămin din Focșani, de elevi de liceu, foarte modest. Ultimele condiții, cu patul ruginit, așternuturi negre.
Ștefan Iancu - ...era vai de pula lui, mai rău ca ăla de la Ideo.
Cristian Bota - În ideea că se sudează mult mai bine grupul dacă ne pune pe toți împreună.
Ștefan Iancu - După, am stat la hotel câte doi, dar ne-a unit experiența de la cămin.

Responsabilitate față de subiect

Ștefan Mihai- Am simțit o responsabilitate, pentru că e un subiect sensibil și lumea o să fie atentă la tot ce facem și spunem. De asta, Daniel a fost foarte atent la nuanțe, ce cuvinte scoatem pe gură, ce se poate înțelege, ne-a coordonat foarte bine.
Ilie Dumitrescu jr. - Daniel e doxă într-ale religiei, știa foarte multe detalii despre tot ce înseamnaă asta, așa că noi informațiile le luam de la el.
Cristian Bota - Eu unul n-am simțit niciun fel presiune, pentru că de când am citit prima dată scenariul am simțit că e un atac la o singură persoană și nu în general, la Biserică Ortodoxă Română. Sunt niște personaje, dar n-o să poată niciodată să vorbească un caracter uman despre o biserică în general. Și în plus, e film de ficțiune.
Ștefan Iancu - Până la urmă, povestea ar fi fost la fel de valabilă și într-un liceu de medicină, dar contextul a fost că Daniel a făcut seminarul teologic și a vrut să vorbească despre experiențele lui.
Ștefan Mihai - Daniel ne-a mai zis și alte povești din seminar, care n-au mai intrat în film, ca să ne facem o imagine și mai în detaliu.
Cristian Bota - În afară de asta, nu ne-a mai zis nimic. Toți ne prinseserăm că cumva el are răspunsurile la orice, dar n-a vrut să ne zică mai multe. Poate ni le dă acum, la bere.
Ali Amir - Poate nici n-a vrut să ni le dea, a vrut să vadă unde mergem și noi, n-a vrut să ne împingă în vreo direcție.

Actoria și părinții

Ștefan Iancu - Am început de mic cu asta și mereu m-au susținut, au văzut că-mi place și de la un punct și-au dat seama că n-are niciun sens să încerce să mă bage pe altă treabă. A fost fix la modul dacă asta îți dorești, te susținem și a mers mereu și chiar le mulțumesc enorm că încă o fac. Contează foarte mult susținerea asta, că puteau foarte ușor să nu mă bage în seamă sau să-mi zică hai, încearcă altceva. Îți dai seama că te demoralizează oricât ai vrea tu să continui.
Ștefan Mihai - La mine, după ce am terminat Școala Generală și trebuia să dau la liceu, le-am zis alor mei că vreau să dau teatru, la liceul vocațional din Iași, de unde sunt. Discuția s-a încheiat cu un răspuns dat cu juma de gură - dacă asta vrei tu să faci, suntem părinții tăi, te susținem, na, aia e. Și pe parcurs, după ce au văzut că fac treaba asta bine, au început să fie și ei mai entuziaști. Ajută niște confirmări.
Ilie Dumitrescu jr. - O mică paranteză: Tu când ai fost la Românii au Talent, eu mă uitam la tine cu bunica din partea mamei, care m-a crescut și care zicea mereu: „Mamă, ce-mi place de ăsta, ce talentat e”, te ridica tot timpul în slăvi. Și mi-a zis: „tu de ce nu faci așa, că doar îți place actoria” Așa cum fac bunicii: „Uite cum face cutărică, de ce nu faci și tu ca el?”
Ali Amir - La mine au fost supporting 24/24. Am avut o mică problemă cu ai mei când a trebuit să plec la facultate în Anglia, dar a fost ok până la urmă.
Cristian Bota - Mie mi-au spus că o să mor de foame, că e o meserie de căcat și că n-au niciun fel de relație în zona asta, așa că mai bine stau cuminte în banca mea și o iau pe un drum care ar fi mai confortabil sau pe care m-ar putea ajuta. Dar, pe de altă parte, tata mi-a zis tot timpul ca ceea ce fac în viață să fac cu plăcere și altceva nu aș fi putut face cu plăcere, așa că.. 
Ilie Dumitrescu jr. -  Tata nu m-a încurajat să intru în zona asta de sport, deși la mine, toată casa era despre fotbal, mă uitam la meciuri, purtam costume de fotbal. M-am schimbat de când eram destul de mic.

Ivanov

Ștefan Iancu - Toți știam cine e Vlad Ivanov și ce a mai făcut, așa că am început foarte reticent. În același timp, îmi doream foarte mult asta și mă bucuram de faptul că urmează să jucăm împreună și știam că sunt foarte multe secvențe în care eram cu el. Când am ajuns la filmări, am apreciat foarte mult cum se raportează la noi. Și mai avea o chestie: era foarte cald. Venea, dădeam textul și dup-aia îți spunea una-alta, dar nu la modul „bă, aici ai greșit, ce faci?” Uneori îți dădea o sugestie, după care spunea „dacă vrei”. Îți oferea chestia asta. Putea foarte bine să fie rece, dar ne-a dat gratuit combinația asta de profesionalism și candoare.
Ștefan Mihai - Îți dai seama, când am auzit că o să joc cu Ivanov, a fost un pic în capul meu „bă, trebuie s-o dau bine”. 
Ilie Dumitrescu jr. - Da, un pic mai bine ca la Românii au talent.
Ștefan Mihai (continuă) Da, a fost foarte generos și deschis. Și de multe ori, în mijlocul acțiunii, când nu ne puteam tempera noi, ne tempera el.
Ștefan Iancu - Am avut o secvență în care eram toți rupți de oboseală, Ivanov era în fața noastră și nu știu ce zicea sau ce naiba se întâmpla, dar ne bufnea râsul pe toți, da' grav. Ăsta (spre Ștefan Mihai) avea și-o replică, era transpirat tot pentru că nu trebuia să râdă și atunci s-a enervat puțin, parcă. Și dintr-odată erai „hai, bă, nu mai râd, ce dracu', stric dubla”.
Cristian Bota - Când stau acum și mă uit la film, cum a ieșit, îmi dau seama că noi chiar ne-am distrat la filmări, ne-am simțit bine, n-a fost niciun fel de încrâncenare. Ăsta e și meritul echipei, că a fost foarte protective. Am fi filmat și peste program. 
Ștefan Mihai - Oricum, nu aveam senzația că o să iasă secvențele care au ieșit de plâns, la cât fun era în fiecare zi acolo, nu te gândeai că o să se plângă sau că o să ia cineva povestea asta în serios.

Secvența cea mai grea

Ștefan Iancu - A fost cea în care a trebuit să plâng. Știam că trebuie să o fac la un moment dat și nu puteam să intru pur și simplu plâns. Că așa era ușor, făceam o chestie înainte și când intram să fie cu plâns. Intri, stai și dup-aceea începi să plângi. A trebuit să mă concentrez foarte tare, eu am ascultat niște muzică. Ce muzică? - Nu pot să zic, că e secret profesional.
Cristian Bota - La mine secvența de final, când suntem toți. Acolo, dacă făceai o greșeală cât de mică, riscai să strici tot.
Ilie Dumitrescu jr. - Cea mai grea a fost aia cu mine și Ivanov. Suntem față în față cu el și deja știu din scenariu că sunt restrâns și o să pierd această bătălie, dar am încercat să ies cât mai puțin șifonat. Aș fi vrut să-l dau și pe el de perete, măcar un pic, așa.
Ștefan Mihai - Secvența exmatriculării a fost cea mai grea pentru mine ca actor, trebuia să joc că lumea mea s-a distrus, mi-a căzut cerul în cap, nu e un sentiment plăcut să trăiești asta. Dar cred că pentru personaj, pentru Dorneanu, cea mai grea secvență a fost aia de dinainte să fie exmatriculat, în care părintele Ivan îi pune declarația pe masă și are de ales dacă să își trădeze prietenii sau nu.

Prima dată pe ecran mare

Ali Amir - Am filmat mult mai mult, dar s-au tăiat o grămadă de chestii. Noi tot mai așteptam niște secvențe. Varianta finală avea vreo 4 ore jumate. Eu m-aș uita la tot, aștept the director's cut. 
Ștefan Iancu - Ne ajută muzica din film, imaginea, chestii, dar tot, de multe ori, m-au surprins lucruri pe care nu le vedeam atunci și pe care acum le percep total diferit.
Ștefan Mihai - Eu, cel puțin, în timpul proiecției, mă gândeam de fiecare dată la scena respectivă și la ce făceam fix înainte de scenă. Ce ziceam, ce glume cretine făceam și mă miram cum de au ieșit atât de bine când noi aveam numai haz și glume în noi.

***
Un pas în urma serafimilor a avut premiera pe 22 septembrie și acum rulează în cinematografe din toată țara. Unde și când poți să-l vezi.

Trailer