7 personaje de film în căutarea unui playlist imaginar

Sibel (Sibel Kekilli), Gegen die Wand

Arca – Thievery

Sibel e în autobuz, stă lipită de geam și ascultă melodia asta pe furiș, de pe telefon, cu căștile în urechi. E turcoaică, e brunetă și are un nas fermecător. Îi privește insistent pe tipul care stă în picioare câțiva metri mai încolo. În cele din urmă, o observă și el. Flirtul mai continuă un pic de la distanță, până când Sibel se plictisește. Oricum tipul e complet neinteresant și oricum Sibel o să-l uite în zece minute, iar ăsta e doar un exercițiu pentru când o să reușească să plece de acasă, de la familia ei care o vrea cuminte și servilă. Dup-aia o să-l agațe pe bune și pe tipul ăsta, și pe domnul ăla cu început de chelie, pe puștiul cu ghiozdan, poate și pe șoferul de autobuz și pe oricine o să mai vrea ea.

B.U.G. Mafia – Hai să fim high

A reușit să plece de acasă. S-a măritat cu Cahit, care e și el turc. Cahit nu și-a dorit neapărat căsătoria asta, dar apoi Sibel i-a explicat de ce are nevoie să plece de acasă. El a înțeles-o și pentru că e singur, alcoolic și sinucigaș, a zis ok, de ce nu. Iar Sibel încearcă acum să îi mulțumească. Îl așteaptă acasă cu ardei umpluți, el vine, deja e băut, mânăncă împreună, fumează și dansează amândoi pe melodia asta pe care nu o înțeleg, pentru că e în română, dar e destul de sexi, așa că de ce nu.

Nils Frahm – Says

S-au îndrăgostit până la urmă, dar Cahit e acum la închisoare, pentru că a omorât din greșeală un tip pe care îl agățase Sibel. Asta e ultima melodie pe care Sibel o ascultă înainte să plece definitiv din ceea ce fusese garsoniera lui, care apoi a devenit garsoniera lor și care e acum a nimănui. – Ioana Moraru

Margot Tenenbaum (Gwyneth Paltrow), The Royal Tenenbaums

Trebuie să-i dau d-rei Tenenbaum înapoi din muzică, că pe-a ei și pe-a întreg neamului Tenenbaum am tot furat-o fără jenă, ani și ani - mai un Elliott Smith, mai un Satie, Nico, etc. O să prespun că d-ra a absolvit etapa haute emo din film și că a trecut la cea mai pașnic-veșnic nefericită de după 30 de ani. O să iau în calcul și faptul că, slavă hristoșilor, ex d-na Chris Martin nu intră deloc în această ecuație muzicală, și o să-i servesc următoarea shaormiță cu falafel (organic, local, vegan!):

Samadj vs. Kocani Orkestar – Mi Bori Sar Korani

Margot dansează, când își amintește cum îți coordonezi cortexul senzorial, ăla motor, nucleul caudat și talamusul cu mâinile, picioarele, restul apendicilor. A primit CD-ul ăsta (Electric Gypsyland, Six Degrees, 2004), de la un fost asistent de-ai lui Johnny Depp, care lucrase cu el în perioada în care ăsta abia descoperea Taraf de Haïdouks, l-a zgâriat când s-a mutat din NYC la Seattle, pe Amazon nu se mai găsea, așa că l-a căutat pe asistent, a ras cu el două sticle de Shiraz și-o noapte și i l-a furat. Apoi a dispărut și și-a schimbat numărul de telefon; când dansează pe asta se simte un pic vinovată, exact cât trebuie ca să-i placă cu-atât mai mult.

Skunk Anansie – The Skank Heads (Get off)

Din Seattle s-a mutat la Portland, dar revirimentul punkerelii de gagici din zonă, via Portlandia și alte produse culturale strictissim comerciale a plictisit-o. Cadallaca, L7, Sleater Kinney—rămăseseră niște nume pe un firmament, goale de vreo miză politică reală, într-o Americă în care plafonul de sticlă e bine-mersi, 77 de cenți în contul femeii, pentru fiecare dolar câștigat de bărbat. În fine, plecată la post-doc la Londra, a înțeles că acolo punk-ului nu i s-a cântat niciodată veșnica pomenire (și s-a combinat cu o antropoloagă de vrej din Barbados, care seamănă suspect de bine cu Skin). În plus, mai bun și skunkul pe-aici.

Nick Cave & The Bad Seeds – Hold on to Yourself

În fine, relația ei deschisă cu Raleigh se mai revigorează din când în când, și-atunci Margot se suie în avion. Anxioliticele au efecte dubioase asupra ei când zboară, așa că tot ce face e să asculte melodia asta. Pe repeat. Cele 5:56 minute ale melodiei încap de fix 79 de ori de la o decolare la aterizarea care-i urmează. – Ioana Pelehatăi

Harold (Bud Cort), Harold and Maude

HIM - Join Me in Death

Mama perfecționistă și împopoțonată a lui Harold ține morțiș să-i găsească aleasa. Nu știu cum le găsește, dar îi aduce acasă numai fetișcane șterse, care o zbughesc imediat cum dau cu nasul de pasiunea aparte a posibilului viitor soț, moartea (niște tâmpite). Așa că Harold logic că e complet dezinteresat și se poartă ca un bou cu ele, ostentativ, ca să le gonească, nu că n-ar putea să fie băiat bun dacă ar vrea. Ar asculta melodia asta pe fundalul urletelor lui maică-sa care vorbește la telefon cu prietenele ei, despre cât de disperată e ea că nu-și găsește noră. Ar asculta-o și ar avea fantezii despre o gagică cu care în sfârșit ar putea să se joace de-a sinuciderea. Pentru că ce poate să fie mai romantic pentru un băiat cu pasiunea lui Harold decât să-i propună alesei inimii lui să i se alăture în regatul mult visat.

Cat Stevens - But I Might Die Tonight

Absolut singura mică problemă pe care o am cu filmul ăsta e soundtrackul, care la un moment devine obositor, pentru că nu e nimic altceva înafară de Cat Stevens. Cu toate astea, sunt de acord că e genul de muzică pe care s-ar bâțâi Harold, în dup-amiezile în care maică-sa își cheamă prietenii eltiști și care put a parfum și carne de vită care costă mai mult decât un restaurant întreg. Diriga mea din generală ne punea din când în când Cat Stevens, la orele de dirigenție, și în timp ce majoritatea colegilor își dădeau ochii peste cap și-și îndesau căștile cu rap sau metal în urechi, diriga îmi făcea cu ochiul, că îmi bâțâiam piciorul pe sub bancă.

Suicide - Be Bop Kid

Am descoperit melodia asta în secvența din Attenberg în care protagonista, Marina, dansează frenetic în camera de spital în care își petrece ultimele zile tatăl ei. Pentru că atunci când îți moare cineva drag, e mișto să te fuți în ea de durere (nu pentru că nu-ți pasă, ci dimpotrivă) și să-ți găsești puterea să înlocuiești bocitul cu un dans-dedicație, în care transpiri și te dai cu capul de pereți, într-un fel de mare celebrare a iubirii pentru persoana respectivă. Și eu la rândul meu îi dedic melodia asta lui Harold, când o pierde pe cea mai iubită Maude. Și îl aștept în camera mea să urlăm "this song about life" și să le spargem timpanele și perlele fetișcanelor chemate de maică-sa, care o să se întoarcă din drum, și o să ne lase să ne jucăm cum ne place nouă. – Teona Galgoțiu

Raimunda (Penélope Cruz ), Volver

Cocorosie- Lemonade

Inițial ai crede că Raimunda e așa...spanioloaica tipică, voluptoasă, dar femeie de casă. Până când vezi firele de realism magic cu mama apărută din morți, și na, soțul decedat și brusc acțiunea pare că se întâmplă nu în Alcanfor de las Infantas, ci în Macondo. Când ar vorbi ea cu Doamne, Doamne, parcă ar băga melodia asta, creepy, dar personală, iar Cocorosie e cumva pentru mine cea mai apropiată idee de muzică de vrăjitoare.

Devendra Banhart- Mi Negrita

Cred că dacă Raimunda ar avea un iubit mai tânăr, așa MILF-ettă cum e, băiatu i-ar trimite Mi Negrita dedicație, care până la urmă e un fel de variantă modernă pentru Baila morena al lui Iglesias senior. S-ar bălăngăni pe ea, cu sânii ei plini, s-ar învârti desculță în jurul propriei axe și ar zâmbi cu gura ei mare, care pare că adună mai mult de 32 de dinți. Să dansăm, brunețica mea.

Rodrigo Amarante- Tuyo

Pe lângă talk-showurile tip Măruță pe care le urmărește, Raimunda ar putea foarte bine să se uite pe contul de Netflix al fiică-sii la Narcos. I-ar plăcea intro-ul ăsta făcut de băiatul brazilian, care cântă totuși în spaniolă parcă doar pentru ea. I-ar plăcea și de Pablo Escobar, așa badass și golănaș, pentru că hei, pattern-urile se repetă, și se imaginează destul de ușor doamna Escobar, matroană peste Columbia. – Miruna Potop  

Larisa (Ana Maria Guran), Lumea e a mea*

Nina Simone - Feeling Good (cu sau fără Nicolas Jaar pe lânga ea, mai degrabă fără) e genul de piesă pe care nu și-ar pune-o Larisa niciodată, fiindcă probabil n-ar ști cine e Nina Simone. Dar dacă ar da peste ea cumva, uau, clar i-ar plăcea. Merge maxim cu secvența de pe bloc, inundarea orașului.

Pe furiș, seara sub pătură, cred că Lari ar băga un Laura Vass și Copilul de Aur, Dacă nu eu atunci cine. Zic pe furiș, fiindcă Laura Vass e cam low chiar și pentru ea. 

Și tare în boxe și-ar băga sigur un Ruby featuring Pacha Man, Băiat de bani gata. Și-ar ofta după BMW-ul lui Florin, bairam și-un pupic dulce. – Raluca Mănescu

Mark Watney (Matt Damon), The Martian

Cred că, la un moment dat, cu ocazia unei vizite în Suedia, pentru a ține un discurs-surpriză la Congresul Planetar al Asociației Exploratorilor Spațiali, în urma unui lung drum spre Stockholm, de-a lungul căruia ar fi devorat - cum altfel? - Pescărușul lui Jonathan Livingston, astronautul Mark Watney s-ar îndrăgosti, neașteptat & iremediabil, de Eagle, piesa care deschide ultimul album ABBA. Asemenea cărții, un cântec dulce-amar despre autocunoaștere, autodepășire, detașare și, pe undeva, ruptură (trupa suedeză s-a despărțit la scurt timp după lansare), piesa e totodată și cea mai lungă piesă înregistrată vreodată de ABBA, spre deliciul Melissei Lewis, comandantul misiunii Ares 3. Mai târziu, explorând ruralul scandinav, poate că Watney ar descoperi întâmplător magazinelul Porn Sword Tobacco (care vinde, nu musai în această ordine, tot ce-i spune numele) și, în același timp, proiectul muzical care i-a șutit numele, precum și delicatele-i pasaje muzicale ambientale, care i-ar deveni soundtrack pentru lungile nopți nordice. Mai târziu, întors în State, invitat fiind la o ediție specială a StarTalk, ținută în largul mării (GG pentru Neil deGrasse Tyson, pentru a-l invita pe însuși Captain Blonde Beard pe o barcă!), Watney s-ar îndrăgosti de mintea lui Mac DeMarco (invitat și el) și, mai departe, de muzica sa. Am afla mai târziu, de pe extra-urile DVD-ului cu întreg sezonul, că cei doi ar fi compus pe loc o piesă despre cum lumea poate fi împărțită în cei care se uită după ce s-au șters și cei care nu. Și, pe undeva, și despre dragoste. – Dan Vamanu

Marilena (Mădălina Ghițescu), Marilena de la P7

Marilena ar asculta muzică doar ca să plângă, săraca, și când plânge Marilena se ia curentul în Ferentari.

Nicoleta Nucă – Nu sunt

Pentru „Nu sunt doar un trofeu pe patul tău/ Pe care-l vrei doar când ți-e greu. / Nu încerca să crezi c-a ta voi fi mereu./ Eu sunt cea care te-a iubit oricum/ Dar tu nu ai meritat și-ți spun,/ Nu încerca să mai pronunți numele meu.” Melodia asta ar asculta-o după ce se vede cu Giani la el în mașină și i-o suge gratis, dar încearcă să se mintă că el știe cum o cheamă și o iubește.

Raze de Soare - Regina Tristeții

Pentru „am dorit un pic de fericire/ am primit în schimb numai jignire/ am primit în schimb numai jignire/ lacrimi, lacrimi/ lacrimile vieții/ am ajuns regina/ am ajuns regina tristeții”. Melodia asta ar asculta-o în fiecare seară când l-ar vedea pe Giani cu iubita lui.

Angela Similea – Să mori de dragoste rănită

Ceea ce a și făcut, până la urmă. – Ioan Maxim

***
Lumea e a mea, lungmetrajul de debut al regizorului Nicolae Constantin Tănase, cu un scenariu scris de Raluca Mănescu, intră în cinematografe pe 23 octombrie. Larisa, protagonista filmului, e o adolescentă obișnuită din Constanța care vrea multe de la viață: bani, influență, popularitate și respect. Lumea e a mea a câștigat Mențiunea specială a juriului în competiția East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary și Trofeul Anonimul International Independent Film Festival.