8 filme de prins la TIFF

Ce vreau eu neapărat să văd:

The High Sun (r: Dalibor Matanić), din secţiunea Focus: Croaţia

Trei decenii în două sate vecine din Balcani, trei poveşti separate de dragoste, unite de discriminarea etnică. Cam asta e treaba, într-un amestec de violenţă, sexualitate, furie şi secrete. The High Sun e primul film croat proiectat la Cannes din 1991, de la independenţa Croaţiei, încoace. A fost selectat pentru Un Certain Regard, unde a şi câştigat premiul juriului. Am văzut destule filme despre dragoste și război până acum, dar ăsta arată foarte bine, și ca imagine, și ca poveste, și sper foarte tare să nu dezamăgească.
30 mai, la Cercul Militar (20:45)
2 iunie, la Cinema Florin Piersic (19:15)

Home Care (r: Slávek Horák), din secţiunea Supernova

Vlasta e asistentă, şi viaţa ei se învârte în jurul soţului şi a fiicei, şi a pacienţilor. Nimic altceva. De-asta şi ajunge să fie foarte insensibilă şi mecanică, şi n-o ajută prea mult faptul că pacienţii ei o ignoră sau o resping violent. Tema principală, una destul de greu de digerat, e moartea, acceptarea ei ca o realitate, şi împăcarea cu adevărurile dure ale vieţii. Cred că m-aș uita la filmul ăsta și pe net, de disperare, dacă l-aș rata la TIFF, doar pentru că-s foarte curios să aflu cum trăiește Vlasta printre atâta moarte și durere fără să înnebunească. Plus că, aparent, e un twist la sfârșit, dar nu vreau să-l caut, vreau să văd eu ce e.
30 mai, la Cinema Florin Piersic (18:00)
4 iunie, la Cinema Mărăşti (20:30)

Fado (r: Jonas Rothlaender), din secţiunea Competiţie

Presărat cu obsesii, gelozie şi excese, debutul în lungmetraj al lui Rothlaender e o poveste clasică despre şanse nemeritate şi relaţii ratate. Fabian ajunge în Lisabona, hotărât s-o recucerească pe fosta lui prietenă, Doro. La început, îi iese, şi începe să se apropie de ea din nou. Încet-încet, gelozia obsesivă a lui Fabian reapare, şi îi loveşte brutal pe amândoi. Nu mă aștept la cine știe ce violență sau scene de impact, doar la ceva (sper) destul de uman, din care poate-poate o să înțeleg și eu ceva mai mult despre gelozie (sau lipsa ei) și cum se ajunge la violență domestică, despărțiri urâte și, eventual, la petele și găurile care rămân după o relație ratată.
31 mai, la Cinema Victoria (22:30)
3 iunie, la Cinema Victoria (14:45)

Shelley (r: Ali Abbasi), din secţiunea Competiţie

Încă un debut în lungmetraj, filmul lui Abbasi a fost comparat cu Rosemary’s Baby, şi ambele merg cam pe aceeaşi temă, în mare. În Shelley, Elena, menajera româncă a unui cuplu danez (jucată de Cosmina Stratan), e de acord să devină mamă-surogat pentru Louise şi Kasper, după ce află că Louise nu poate să aibă copii. O experienţă destul de tulburătoare. În general, mă uit foarte mult la filme horror, dar majoritatea sunt cam proaste, și ajung să mă uit la ele doar pentru că nu prea mai am altele de văzut. Shelley, în schimb, pare promițător, și chiar aș fi ratat și o petrecere-două pentru el, dacă era proiectat seara. Pe-ăsta chiar de-abia îl aștept.
31 mai, la Cinema Victoria (15:00)
2 iunie, la Cinema Victoria (17:30)

My Golden Days (r: Arnaud Desplechin), din secţiunea Supernova

Fix un film adolescentin de coming-of-age, My Golden Days e povestea lui Paul, care revizitează trei momente importante din copilăria şi adolescenţa lui, în momentul în care încearcă să plece din Tadjikistan şi află că mai există cineva cu identitatea lui. E destul de light în comparație cu alte filme de pe listă, dar nu prea refuz filme adolescentine când mi se oferă, din pură curiozitate. Nu știu cu ce o să fie diferit de altele pe care le-am văzut, dar povestea pare o iotă mai complexă și mai reală.
28 mai, la Cinema Florin Piersic (13:00)
31 mai, la Cinema Mărăşti (19:30)

Family Film (r: Olmo Omerzu), din secţiunea #Animal

Tot un fel de film de coming-of-age, doar că puţin mai brutal, al doilea film al lui Omerzu e jumate despre un căţel, jumate despre doi fraţi care rămân singuri acasă. Amândoi reacţionează diferit: Erik începe să chiulească în masă, şi Anna e complet acaparată de Kristina, care devine şi obsesia lui Erik. Mi-a părut un fel de The Dreamers combinat cu The Girl a lui Fredrik Edfeltd, și ambele mi-au plăcut destul de mult. Pare și destul de întunecat, pe alocuri. Nu știu de ce, dar cred că e un film pe care vreau să-l văd cu cineva, nu singur.
1 iunie, la Cercul Militar (19:15)
3 iunie, la Cinema City Iulius Mall – sala 3 (19:30)

Jeanne Dielman, 23 quai du Commerce, 1080 Bruxelles (r: Chantal Akerman), din secţiunea 3x3 Chantal Akerman

Un film cult care a fost numit o capodoperă a cinematografiei feminine, dar şi cel mai important film al lui Akerman, Jeanne Dielman e o introspectivă în viaţa unei mame singure care trăieşte într-o rutină dureroasă, şi care îşi susţine fiul şi casa prostituându-se zilnic. E aproape hipnotic să-ți imaginezi viaţa ei pe termen lung, făcând acelaşi lucru din nou şi din nou. Sunt foarte curios cum a abordat Akerman ruperea de rutină a lui Jeanne, și din trailer, pare că trăiești rutina odată cu ea. Ca într-un fel de fetiș dubios, de-abia aștept să trăiesc trei ore rutina unei prostituate casnice.
27 mai, la Cercul Militar (14:30)
4 iunie, la Cinema Arta (20:00)

Cain's Children (r: Marcell Gerő), din secţiunea EducaTIFF

Pali, Jószef şi Zsolt au fost condamnaţi pentru crimă înainte să împlinească 18 ani. În 1984, au fost filmaţi în cel mai dur centru de corecţie din Ungaria, şi Gerő, în debutul său în documentar, s-a hotărât să îi găsească şi să afle ce s-a întâmplat cu ei după toţi anii ăştia. Fără exagerări, toţi îşi spun poveştile, şi îmi imaginez că a ieşit ceva foarte sincer şi foarte, foarte dur. Singurul motiv real pentru care chiar vreau să văd Cain’s Children sunt imaginile foarte puternice, combinate cu poveștile oamenilor ăstora, care par ireale. 
2 iunie, la Cercul Militar (10:45)
5 iunie, la Cinema Victoria (22:30)

Poate ne vedem pe-acolo.