Attenberg e Kynodontas la feminin

Marina e a late bloomer, pe care prietena ei Bella o învață să sărute în prima secvență a filmului. Marina se ține la un metru cu umerii trași înapoi, întinde gâtul, cască gura și scoate țeapănă limba.

Marina: Οk, bag-o înăuntru…Ești atât de băloasă, îmi vine să vomit.
Bella: Dacă nu e umed nu o să funcționeze.

Suntem într-un orășel anonim din Grecia în care nu se întâmplă nimic. Marina are 23 de ani și trăiește într-o simbioză ciudată cu tatăl ei, un arhitect blazat care moare lent de o boală incurabilă despre care nu știm nimic. Viața ei este compusă din ritualuri: emisiunile despre viața animalelor ale lui Sir David Attenborough, pe care-l alintă Attenberg, improvizațiile de dans în tandem cu Bella pe străzi pe care nu trece nimeni și masa de fusbol la care se joacă singură în barul în care lucrează prietena ei.

Marina scoate țipete ascuțite, merge în patru labe, se arcuiește ca o pisică, și atinge alte corpuri cu o curiozitate lipsită de dorință. Pentru ea, tatăl ei nu are penis, iar prima experiență sexuală c-un inginer venit în oraș cu nu știm ce treabă are un aer de documentar, în care Marina se tot oprește să observe și să analizeze ce se întâmplă.

Directorul de fotografie din Attenberg este același care a lucrat și pentru Kynodontas, dar asemănările dintre cele două filme merg mai departe decât imaginea : atmosfera de izolare, personaje care trăiesc după reguli proprii într-o formă de animalitate și o aparentă lipsă de emoție. De altfel, inginerul care o dezvirginează pe Marina este chiar regizorul filmului Kynodontas, Yorgos Lanthimos. 

Pe coloana sonoră sunt câteva melodii ale trupei americane Suicide, printre care single-ul ritmat și vesel Be Bop Kid din anii 80, pe care Marina dansează în camera de spital la moartea tatălui ei. Françoise Hardy este și ea prezentă cu toată doza ei de melancolie și de Bonjour Tristesse, într-o scenă în care Marina o învață franceză pe Bella și fredonează împreună Tous les garçons et les filles.

Dansurile sincron ale fetelor sunt ca un totem al prieteniei și al complicității care inventează un limbaj comun și non verbal. Iese ceva magic din duo-ul celor două în sarafane albastre aproape identice, secvențele de dans din Attenberg au toate șansele să devină cult.

Bonus: Bella (Evangelia Randou) e o Charlotte Gainsbourg grecoaică. 

Attenberg mai rulează până pe 13 iulie la Cinema Elvira Popescu.