Regizorul Derek Cianfrance (re)construiește, din bucăți, o poveste de dragoste. Filmul ne plasează aproape de final, apoi adaugă, prin flash-back-uri, istoria relației.
Dean (Ryan Gosling) și Cindy (Michelle Williams) sunt căsătoriți și au o fetiță în vârstă de trei ani. Ea este asistentă medicală, el cară mobile în și din camioane la o companie de mutări. Trecutul e perfect, prezentul e plin de obstacole, cum se întâmplă mai mereu, și în viața și în memorie.
Întrebările filmului se învârt mai degrabă în jurul perioadei când amândoi presimt sfârșitul poveștii. Poate fi salvată, resuscitată o astfel de relație? Cât de mult poți să amâni finalul? Și cea mai neliniștitoare dintre întrebari: Este dragostea un motiv suficient ca doi oameni să rămână împreună?
Blue Valentine are o fotografie frumoasă, fluidă. Camera stă aproape de actori și evidențiază multe detalii, motiv pentru care pe alocuri imaginea pare brutală.
Jocul actorilor principali e din familii diferite. Ryan Gossling este expansiv, dramatic, în timp ce Michelle Williams e reținută și nuanțată. Dar rolurile justifică ambele performanțe.
Cea mai frumoasă scenă:
La prima lor întâlnire, în noapte, Dean îi cântă lui Cindy, acompaniat de o ukulele, You Always Hurt the One You Love. Trotuarul e ud și murdar, decorul e extrem de urban, iar Dean are ceva dintr-un trubadur.
Citat din film:
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg)
