Câteva însemnări despre un film cu două fete

După Legături bolnăvicioase (r. Tudor Giurgiu, 2006), niciun alt lung-metraj românesc nu și-a mai asumat urmărirea unei relații amoroase între două femei drept subiect principal - până acum. Câteva conversații despre o fată foarte înaltă, debutul în lung-metraj al regizorului de teatru și film Bogdan Theodor Olteanu, spune povestea a două tinere care se apropie după ce realizează că au fost implicate în relații cu aceeași fată - misterioasa Ana, care apare pe parcursul celor 70 de minute ale filmului doar în fotografii. În dulce stil milenial, cele două intră în contact prin Facebook/Skype, unde se conversează un timp până-și fac curaj să se vadă față în față: însă direcția în care vor fi purtate de interacțiunile lor nu este una neapărat previzibilă.

În ciuda faptului că lucrurile par să se petreacă într-un timp scurt (grație și duratei restrânse a filmului), protagonistele Conversațiilor - nenumite, de altfel - par să își desfășoare viețile într-un soi de timp suspendat (tinerii din filmele lui Jarmush vin în minte aici), abordarea dedramatizată, cu acțiune aproape minimală, lăsând loc unei caracterizări subtile dar minuțioase a fetelor. Așadar, cele își dezvăluiesc încetul cu încetul personalitățile aflate la antipozi: prima (Silvana Mihai) pare a fi timidă, închistată și cumva imatură, în timp ce cea de-a doua (Florentina Năstase) este mai tomboyish, mai înfiptă și pushy. Cea din urmă este și sursa unor înflorituri meta-cinematografice pe care Olteanu le țese pe parcursul filmului. Ea este studentă la film, făcându-și una din temele pentru școală despre intimitatea casnică a unui cuplu de fete, care apare aici drept film-în-film, un faux-documentar care pare să contureze dorințele sublimate (și nespuse) ale protagonistelor. Însă, încetul cu încetul, năzuințele și atitudinile lor diferite capătă din ce în ce mai mult contur, în timp ce comportamentul fetelor devine marcat nu doar de dorință, ci și de aparente idiosincrasii - dar un ochi atent va găsi motivațiile profunde, neexprimate explicit, ale celor două protagoniste. Olteanu schițează pe margini și portretul culturii tinerești din Bucureștiul contemporan - de la party-uri electro și preocupări artistice hipsterești, la realitatea dură a pachetului primit de la părinți pentru c-ai un job nasol de tot. Peste toate acestea planează spectrul Anei, fata înaltă titulară, absența ei fizică compensându-se prin tensiune, ca un semn de rău augur.

Într-o perioadă în care cinemaul românesc pare să iasă la înaintare cu reprezentări ale sexuaității și vieții amoroase, Câteva conversații despre o fată foarte înaltă este un titlu care apare drept folly pentru Soldații Ivanei Mladenovici: atât în ceea ce privește genul, cât și dinamicile sociale și emoționale pe care le reprezintă. Un titlu memorabil într-un an aparte, debutul lui Olteanu se așează perfect în linia noilor direcții pe care le asumă cinemaul românesc contemporan.

Articol preluat din Aperitiff
Filmul a avut premiera la TIFF și intră în cinematografe pe 22 iunie. 

***
Câteva conversații despre o fată foarte înaltă
Several conversations about a very tall girl