Ce am învăţat despre dragoste din seriale

Nicky & Lorna, Orange Is the New Black 
Nomi & Amanita, Sense8

După ce buzzfeed mi-a zis că sunt Piper, am reconsiderat pasiunea pentru splendida toxicitate Chapman - Vause, model arhicunoscut şi îndelung încercat, şi la a doua (treia?) întâlnire cu prietenele mele din OITNB, m-am reorientat către Nicky - Morello. Pe Nicky aveam deja un crush solid, bazat pe combinaţia cinism muşcător/fragilitate intensă, iar Morello mi-era simpatic-indiferentă. De-a lungul celor patru sezoane, relaţia dintre ele trece prin etape enervant de clasice: dragoste cu năbădăi, friends with benefits, lesbianism „în caz de forţă majoră” pentru Morello, care trăieşte într-o erotomanie strict heteronormativă, prietenie autentică şi nişte interludii de ranchiună. În final, sfârşeşte, cum altfel, cu o mare şi nobilă suferinţă pentru Nicky, care o ajută pe Morello să se împace cu soţul ei din afara închisorii atunci când el crede că soţia lui are o sarcină „isterică” şi e pregătit să se despartă de ea. Ce e înduioşător în povestea asta clişeică e că Nicky e singura care are o înţelegere reală a problemelor pe care le are Lorna în gestionarea realităţii, singura care ştie când să îi lase imaginaţia s-o ia razna şi când s-o aducă la realitate şi face asta în stilul ei supertrandru şi ultradirect. E ceva despre raportarea asta la problemele psihologice ale Lornei care m-a tuşat. Pe de altă parte, poate de asta nu se-alege Nicky cu fata la final?

Într-o schemă mai queer, pe pozitivitate, m-am îndrăgostit fulminant de cuplul Nomi - Amanita din Sense8 (hai cu încă un sezon!) Perfect complementare, adorabil de geeky și super hot, cele două deschid primul sezon cu o prea scurtă scenă de sex. Chiar şi aşa, eleganţa cu care Amanita lasă strap-on-ul să alunece pe podea m-a cucerit instant. Nomi e o femeie transgender hacktivistă, extrem de inteligentă, sensibilă şi cu o forţă subtilă. Amanita radiază curaj şi hotărâre şi o iubire atât de asumată şi prezentă că zguduie orice cinism. Asta pe lângă faptul că e o supermotociclistă, lucrează într-o librărie, are nişte drama skills care salvează câteva situaţii cu potenţial catastrofal şi porneşte un incendiu în spitalul în care Nomi e ţinută captivă de organizaţia secretă care vrea să-i distrugă familia de sensates (oameni cu puteri paranormale, conectaţi mental şi emoţional între ei). Nu c-am învăţat ceva din asta, dar te contaminezi de speranţa că se poate, când le vezi citind împreună în pat şi cerându-se în căsătorie simultan. [Codruța Pohrib] 

Michael & Warren, Common Law 

Cred că momentul meu de maximă hipstereală pe ziua de azi va fi ca, în încercarea disperată de a scrie acest paragraf în singurele 10 minute libere pe care le-am prins, să aleg un serial la care m-aș mira să se mai fi uitat cineva în afară de mine. Dovadă că l-au și anulat după un singur sezon, lăsându-mă cu inima frântă. Dar n-am ce face, am o guilty pleasure față de tot ce înseamnă bromance. Common Law e o comedie-dramă polițistă care pleacă de la o premisă atât de neverosimilă încât e clar că n-ar fi putut să meargă, deși poate că tocmai d-aia ar fi trebuit să. Michael Ealy și Warren Kole sunt doi detectivi pe care șeful îi obligă să meargă la terapie de cuplu vrând să le salveze relația de lucru. Pentru binele secției. Asta după ce unul dintre ei, cel mai puțin impulsiv, a scos pistolul să îl amenințe pe celălalt, care îl scotea din minți. Serialul e amuzant în doza zilnică recomandată, furios de sincer, bagă satiră fină în povești aparent simple și clișeice despre cazurile la care lucrează cei doi. Iar din love&hate-ul lor și ale cuplurilor pe bune romantice din film înțelegi, mai bine decât oriunde altundeva, că relationships ARE hard work (I repeat: relationships are hard work), dar și că până la urmă cel mai bun match îl faci cu oamenii în care, oricât i-ai scoate din pepeni, poți avea încredere că îți vor acoperi spatele oricând vei avea nevoie. Cheesy, știu. [Alexandra Nistoroiu] 

Sarah & Stephen, The Killing 

În The Killing nu e despre dragoste, despre pasiune dezlănţuită ori despre frumuseţea lucrurilor. Suntem în Seattle, e sfârşit de toamnă, mai tot timpul plouă şi e întunecat, aproape că simţi umezeala cum îţi pătrunde prin haine, până la oase, iar în portbagajul unei maşini zace cadavrul unei adolescente. There’s no place for romance here, e simplu. Stephen Holder şi Sarah Linden sunt cei doi poliţişti parteneri desemnaţi să investigheze cria. Într-o lume dominată de corupţie şi în care pare că nimic nu are cum să fie din nou bine, sub povara unui trecut care îl apasă pe fiecare că o haină de iarnă îmbibată de apă, între cei doi se creează o conexiune atât de puternică încât seamănă cu iubirea. Doar că nu e acolo încă. Pluteşte delicat şi aproape invizibil în fumul de la ţigara trecută nonşalant de la unul la celălalt. O simţi în glumele despre junk food cu care se întâmpină dimineaţa, în momentele în care îşi povestesc vieţile sau în orele apăsătoare petrecute la filaj. O tensiune care, ca ploaia din Seattle toamna, pare că nu se mai termină. Şi aproape că nici n-ai vrea. [Dana Pâslaru] 

Hailey & Rodrigo, Mozart in the Jungle 

În Mozart in the Jungle, Orchestra Simfonică din New York, ca multe altele, este dominată de bărbați când vine vorba de genii muzicale, iar dirijorul Rodrigo, jucat de Gael Garcia Bernal, mai este în plus și foarte tânăr și carismatic și mexican, cea mai hot apariție de pe piață, vorbește spaniolă când se enervează, colegii îi spun Maestro și are halucinații în care Mozart îl vizitează: deci un enfant terrible cu un ego destul de mare. Dacă ești Hailey (jucată de Lola Kirke, sora Jemimei Kirke aka Jessa din Girls), o tânără care se chinuie să supraviețuiască oferind lecții de oboi în New York, iar Rodrigo se hotărăște să te ia sub aripa lui pentru că îți vede talentul ascuns, inevitabil acesta devine mentorul tău și ceva mai mult. Începi să vezi lumea prin ochii lui și niciodată nu ești suficient de bună să te ridici la standardele lui. E clar de la început că sexul și relațiile secrete între membrii orchestrei se îmbină perfect cu ridicatul instrumentelor grele și repetițiile nesfârșite în săli întunecate, iar cei doi nu fac excepție. Ce merită reținut din povestea lor e că, dacă la început Hailey trăia în umbra lui Rodrigo și nu făcea decât să fie un Ecou pentru Ego-ul lui (care până acum s-a îndrăgostit doar de prima done și soliste nebune), până la sfârșitul sezonului 3 reușește să se elibereze, își dă seama că lumea nu se termină cu el, că mai are multe lucruri de experimentat și că poate crește profesional și personal foarte mult, separat de Rodrigo. Ni se dă de înțeles că Hailey a atins cumva nivelul lui Rodrigo când e vizitată de spiritul lui Nannerls, sora lui Mozart, a cărei viață a fost acaparată de geniul unui bărbat. [Roxana Dănăilă]

Diane & Mr. Peanutbutter, Bojack Horseman 

Diane și Mr. Peanutbutter nu ar trebui să fie împreună. Dar ce face serialul Bojack Horseman special e că motivul principal pentru asta nu e că ea e o tânără vietnameză, iar el e un Labrador Golden Retriever antropomorfizat. Faptul că ea e o scriitoare ambițioasă dar introverită, iar el e un star Hollywoodian care, ca orice Labrador, e o masă critică de extrovertire, e mult mai relevant. Cuplul improbabil Diane & Mr. Peanutbutter (scris într-un singur cuvânt) e un exemplu de anduranță în fața îndoielilor normale oricărui cuplu care a trecut prin faze în care se întreabă dacă nu cumva sunt prea diferiți. Cu atât mai mult atunci când diferențele nu țin de opinii politice sau de rockeri versus depeșari, ci de modul în care vrem, sau nu vrem, să interacționăm cu lumea largă. Unii vrem să stăm acasă și să ascultăm podcasturi NPR, iar unii vrem să alergăm bezmetici la petreceri cu cocktailuri sau după mingi de tenis. Negocierea interacțiunilor sociale nu trebuie văzută ca o serie constantă de compromisuri, ci ca modul sănătos în care un cuplu navighează viața de adult. Labrador sau ne-labrador. [Mihai-Alexandru Ilioaia] 

Brienne of Tarth & Jaime Lannister, Game of Thrones

Brienne și Jaime nu par un cuplu romantic. Dar eu fac parte dintr-o minoritate online (la fel ca oamenii ăștia) care îi shipuiește din sezonul 3, când au plecat la drum spre King's Landing. Pentru că am citit și cărțile și pentru că i-am și intervievat pe ambii actori despre relația personajelor lor și ambele experiențe au adăugat un strat suplimentar la ce era în capul meu, cred chiar că sunt un fel de expertă. 

Și asta am învățat eu de la ei: că atunci când ești partener cu un egal, și confortul, și provocarea sunt mai mari decât atunci când unul dă direcție relației și celălalt îl urmează; că atunci când ești nesigur, încrederea cuiva care te vede capabil te face cel mai puternic om din lume; că cel mai mult învățăm de la cei care au curajul să ne vadă așa cum suntem cu adevărat. Nu în ultimul rând, că dragostea arată pentru fiecare cuplu altfel. [Jo Ilie] 

Nancy & Sharon, Roseanne 

Nancy Bartlett e tipa aia superficială din Roseanne care se căsătoreşte cu Arnie, cel mai mare prost din Lanford, Illinois al anilor ’90. Părăsită de Arnie, Nancy se reorientează spre femei. După o scurtă relaţie cu Marla, o superbă care vinde cosmetice în mall, Nancy se cuplează prin sezonul 6 cu stripteuza Sharon. Ce-am învăţat despre dragoste de la Nancy şi Sharon este că şi femeile din clasa muncitoare au insecurităţile lor cu privire la propria sexualitate. În episodul Don’t Ask, Don’t Tell, cele două o scot într-un bar gay pe Roseanne, care o arde foarte tolerantă şi deschisă. Sharon împinge limitele şi mai departe şi o şi sărută pe Roseanne. Tot episodul e un dans în care lesbienele încearcă să-şi găsească un loc în lumea căreia îi aparţin, lume impregnată cu homofobie. În anii ’90 dragostea gay abia începea să-şi facă loc pe ecran, iar Nancy şi Sharon se joacă la intersecţia fanteziilor cu lesbiene sexy dispuse să facă loc în relaţia lor şi altora. Despărţirea vine când Nancy se îndrăgosteşte de un bărbat, subliniind din nou stereotipurile cu privire la homosexualitate ca fiind o fază. Sau, cine ştie, poate bisexualitatea e în noi toţi, nu? [Vlad Levente Viski] 

Nora & Kevin, The Leftovers

Când se întâlnesc prima oară, la o serbare de Crăciun, Nora e întinsă pe hol, desculță, iar Kevin tocmai părăsește petrecerea. Ea e celebra Nora pe care o căinează lumea pentru că și-a pierdut toți membrii familiei la accident, el e șeful poliției, care nu a pierdut pe nimeni, doar că nevasta l-a părăsit pentru o sectă puritană, și-și crește acum singur fiica adolescentă. Asta într-o lume care oricum a luat-o razna și și-a pierdut normalitatea de când, într-o zi, 2% din populația lumii a dispărut brusc, fără motiv sau explicație. Primul lucru pe care i-l spune Nora acestui tip pe care îl știe doar din vedere e c-a aflat că bărbatul ei o înșela înainte să dispară, iar el recunoaște că și el și-a înșelat nevasta. Zâmbesc. Dintr-o dată, pare că există un silver lining în acest univers post-apocaliptic și că dacă e să existe o speranță, aceea par să fie ăștia doi, pentru felul în care pe marginea prăpastiei fiind se privesc cu atâta candoare.

Cam așa trebuie să se simtă și dragostea: ca o invazie caldă, căreia nu i te poți opune, și care fără să vrei te reumple de speranță. [Karin Budrugeac] 

Marty & Wendy, Ozark 
Robert & Sol, Grace and Frankie 
Carrie & Big, Sex and the City 

Marty & Wendy (Ozark) îți arată că oamenii nu trebuie să fie neapărat buni pentru a fi împreună. Nici nu trebuie să fie mereu corecți unul cu celălalt, nici nu trebuie să le placă mereu de celălalt, pentru că nu se plac mereu nici pe ei înșiși. Marty și Wendy sunt împreună, aparent, pentru că au copii și datorii și mult prea multe probleme încâlcite, iar din punct de vedere logistic chiar le e mai simplu să nu se separe. Dar dacă le privești relația în perspectivă observi că ceea ce îi ține împreună este faptul că vor aceleași lucruri. Că au o cantitate asemănătoare de ilicit în ei, o cantitate asemănătoare de corectitudine și moralitate, o viziune apropiată despre cum ar trebui să le arate lumea. Și odată cu acest mindset devin un cuplu care trece și prin depresie, avort și laundering money (subiectul serialului). TL, DR: Couples that launder together stay together.

Am mai învățat de la Robert & Sol (Grace and Frankie) că nici o zi nu este nepotrivită să call in sick și să iei micul dejun în pat cu iubirea vieții tale, mâncând toate lucrurile pe care Internetul le menționează ca fiind nesănătoase și periculoase pentru colesterol.

Și, mai ales, am mai învățat de la Carrie & Big (Sex and the City) următoarele: atunci când ai scris o relație nesănătoasă pentru atât de mult timp, nu strica totul cu fanservice, spunând că cele două personaje ar rămâne împreună. Nu e un basm, aveam pretenții de la tine, serial. [Monica Cristina Tarța] 

MacKenzie & Will, The Newsroom 

Will McAvoy (Jeff Bridges) e fost procuror, actual om de știri pentru un post TV privat. E republican echilibrat. E cel mai bun intervievator din lume. E și arogant, impulsiv, caustic fără milă și predispus la accese de furie. MacKenzie McHale (Emily Mortimer) e producător de știri. A primit două premii Peabody și o rană de cuțit pentru reportajele de război din Orientul Mijlociu. E hiper profesionistă, hiper-corectă și hiperactivă. E și fosta iubită a lui Will, care a părăsit-o după ce a aflat că Mac îl înșelase patru luni cu fostul ei iubit.

Will și Mac ajung să facă din nou știrile împreună, ca să salveze jurnalismul, lumea și unul pe altul. În mod evident, Mac nu poate să treacă peste relația lor ratată, iar Will nu se poate abține să o rănească, pentru că nu vrea să o ierte.

Ce-am învățat privind la relația lor trei sezoane e că mai sunt și alții care cred, cu încăpățânare și seninătate, exact ce cred și eu despre iubire. Că nimic nu te trage mai aproape de omul pe care îl iubești decât supraviețuirea - fie că supraviețuiești războiului sau bolilor sau furiei. Că lucrăm toți cu niște modele de atașament defecte din fabricație: unii cu orgoliul (și rănile aferente lui) supradimensionat; alții cu prea puțină iubire față de cine sunt, în afara unei relații. Că ne dă prin cap să încercăm să ne reparăm singuri abia după ce am ajuns mai rău și mai jos decât ne închipuiam vreodată că am fi în stare, după ce am scuipat, am rănit și-am fugit, după ce am zis că vrem iubire, dar ne-am purtat ca și cum căutăm ură sau milă sau dezgust. Că începi să te tratezi când înveți să spui onest ce vrei,  omului pe care îl vrei. Că iubirea e atunci când tu faci chestii și simți că-s extraordinare și celălalt face chestii și simte că-s viața lui - și la sfârșit, seara, vă uitați unul la altul și vi se pare extraordinar că sunteți extraordinari unul în ochii celuilalt și că, de fapt, aerul dintre voi, în care locuiește iubirea, e ceva extraordinar ce-ați construit împreună.

A, da. Și-am mai învățat că nimeni nu-ți datorează iertare sau iubire, că minciunile și furia pot să să coexiste cu iubirea, că a tânji e cea mai dureroasă formă de iubire - și, evident, că aia cu love forever e cel mai toxic bullshit cu putință. Bine, le simțisem și pe-astea pe pielea mea - dar când ecranul la care te uiți se uită înapoi la tine, te reflectă și te asigură că nu ești singur, ești cu Mac și Will și, uite, chiar dacă-s impecabili la ceea ce fac, tot futuți în cap sunt și ei - atunci parcă înveți cu încă un gram în plus să te repari și să te iubești. [Ioana Pelehatăi]