Ce vine după Super?

Super, festivalul internațional de filme făcute de adolescenți ajunge la a 6-a ediție în 2018. Festivalul s-a extins prin mai multe evenimente în țară, ateliere de film, poezie și fotografie, un proiect de pitch prin care le oferă adolescenților sprijin financiar pentru a-și produce filmul, expoziții și proiecții. Pe lângă toate astea (și poate mai important decât toate), Super a devenit o comunitate, în care adolescenții vorbesc despre film, cresc ca regizori și cunosc alți adolescenți la fel de pasionați de artă ca ei.

Pornind de la ideea de comunitate Super, iată o prezentare a festivalului prin intermediul câștigătorilor din anii trecuți, care au povestit ce a însemnat festivalul pentru ei și ce planuri și-au făcut după.

Ce proiecte ai mai avut de când ai participat la Super?

Karina Bălan, mențiunea juriului în 2016, cu filmul „Mamă, tată, plec la Harvard”
Între timp am mai făcut un documentar și o animație, dar pot spune că proiectul meu principal a fost să intru la facultate și să fac toate portofoliile necesare pentru asta. Un lucru notabil e că împreună cu un prieten am câștigat Super Pitch anul trecut și tocmai am terminat filmările pentru filmul respectiv, deci anul ăsta ne găsiți din nou la Super, în secțiunea Festival Friends!

Alexandra Diaconu, premiul juriului la Super în 2014, cu filmul „Un Bârlad: Carne”
Între timp m-am alăturat echipei de traineri a Asociației Vira, care organizează ediții ale atelierului practic Primul meu film documentar în mai multe zone din țară. În cadrul proiectului coordonez etapa de montaj a workshop-ului. În restul timpului sunt studentă la UNATC, la secția multimedia, iar în viitor aș vrea să lucrez ca editor.

Paul Dogioiu, mențiunea juriului la Super 2017, cu filmul „DR.”
În vară am făcut un scurtmetraj documentar (în cadrul atelierului Let’s Go Digital la TIFF) despre o familie de florari din piața de flori din Cluj. De atunci nu am mai început niciun film nou, însă am reușit să-mi clarific planul pentru un viitor proiect de durată mai lungă pentru un documentar.

Bogdan Iancu, premiul juriului la Super 2017, cu filmul „Descărcat”
Experiența pe care am dobândit-o în urma filmărilor de la Descărcat, pe care îl consider un succes personal deși în ziua de azi mă regăsesc foarte puțin în filmul acela, m-a făcut să vreau mai mult, mi-a sporit pasiunea pentru meșteșugul ăsta al regiei. Așa că după ce am încheiat filmările, după ce am văzut cum a fost perceput filmul, am scris. Cumva mi-am dezvoltat și latura asta mai mult și m-am decis pe un scenariu la care lucrez acum, împreună cu Matei Dumitru, deși suntem încă într-o fază foarte de început în procesul ăsta nebun de planificare. Deci I’m looking forward to that.

Acum ceva timp, aveam de gând să fac o animație bazată pe o poezie, dar au intervenit niște filmări de vreo două luni în timpul cărora am învățat enorm de multe și mi-am schimbat atenția pe scurtmetrajul ăsta menționat mai sus. Animația e păstrată undeva într-un seif din mintea mea pe care o să-l deschid când o să vină vremea.

Iustin Frujine, premiul juriului la Super 2017, cu filmul „Descărcat”
Momentan lucrez la un club de film în cadrul liceului meu, e ceva de care simt că are nevoie locul ăsta. Urmează o perioadă în care voi începe să lucrez la un proiect nou în domeniul filmului.

Ce filme, festivaluri sau surse de inspirație ai mai descoperit?

Karina: Am descoperit pasiunea mea pentru filmul documentar: poveștile care pleacă din viața reală, povești care merită spuse, care trebuie spuse mă inspiră. Un profesor de la facultate ne-a spus să învățăm să gătim, să ne invităm cunoștințele la masă și să îi lăsăm să ne spună poveștile lor, pentru că scopul nostru e să spunem poveștile oamenilor care în mod normal nu o fac.

Alexandra: În general mă inspiră ce se întâmplă în jurul meu.

Paul: O listă la care mă pot gândi acum: Michael Haneke, Agnes Varda, Cristi Puiu, Lars von Trier, Ethan & Joel Coen, Paolo Sorrentino, Esfir Shub. Legat de festivaluri, am descoperit: TIFF, NexT, Cinemaiubit.

Bogdan: Simt că odată ce înaintez în vârstă, chiar de la lună la lună, percep lucrurile diferit. E un sentiment ciudat. Țin minte acum ceva timp când am împlinit 18 ani, în dimineața aceea, aveam preconcepția asta stupidă că o să mă simt ca un adult și, evident, nu s-a adeverit, nu eram schimbat cu nimic. Și totuși acum, după luni bune, folosesc ziua aia ca un însemn pentru o viață pe care am dus-o până în punctul acela, cu responsabilități puține. Încetul cu încetul, responsabilitățile se-adună (chiar azi a trebuit să merg la bancă), bucuriile sunt mai puține și mai rare, dar viitorul meu îl văd luminos. Consider că din concepțiile astea mă inspir cel mai tare, concepții pe care acum un an nu le aveam și pe care probabil într-un an nu o să le mai am. Cât despre festivaluri, am pus ochii cât timp aveam în minte animația pe, evident, Anim’est.

Iustin: Multe filme franțuzești (Jean-Luc Godard, François Truffaut), foarte multe scurtmetraje pe care le-am căutat pe tot felul de site-uri sau pe care le-am găsit pe Mubi, filme experimentale și animații.

Am căutat la un moment dat niște filme folosind drept criteriu festivalul unde fuseseră selectate, și asta m-a făcut să mă interesez și despre festival. Am în plan să merg măcar la un festival de film din străinătate anul ăsta. Când am început să mă uit la filme constant eram destul de influențat de regizorii și actorii pe care îi apreciam, dar în ultima vreme mă inspiră foarte tare oamenii din jurul meu. Vreau să lucrez la un proiect în care să prezint tot ce am observat la poveștile lor (și câte am învățat de la ei!) și o să lucrez foarte mult ca să ajung să pot face asta.

A avut Super vreun impact asupra ta?

Karina: Câștigarea Super a avut un impact destul de mare asupra vieții mele, mi-a confirmat calea pe care am ales-o și mi-a oferit încrederea necesară să o urmez (și le-a oferit-o și părinților mei, lucru important când ai un copil care vrea să dea la film). Am făcut multe conexiuni, am câștigat prieteni și am avut proiecții prin toată țara. Pot spune cu toată încrederea că participarea la Super mi-a oferit oportunități pe care nu le-aș fi găsit în altă parte, faptul că Super există este important și minunat și sper să continue tot atât timp cât adolescenții vor continua să facă filme.

Dacă aș avea un sfat pentru posibilii participanți, ar fi acela să facă exact ce vor, cum vor și unde vor, să nu se teamă că filmul lor va fi judecat, pentru că liceul e momentul când ai libertatea să faci orice film vrei. Nu urmăriți o rețetă sau un șablon sau o arie tematică, spuneți doar poveștile pe care le simțiți și le cunoașteți cel mai bine.

Alexandra: Este cool că Super există. Orice adolescent pasionat de film ar trebui să treacă pe la festival, fie din postura de simplu spectator sau din cea de realizator.

Paul: Cred în continuare că Super poate fi o trambulină în domeniul cultural pentru un adolescent, iar festivalul strânge în jurul lui majoritatea viitorilor profesioniști din cinematografia românească. În cazul meu, Super mi-a creat oportunitatea de a lega noi prietenii și de a descoperi o comunitate de oameni de la care mi-ar plăcea să primesc feedback.

Bogdan: Clar. Exteriorizarea pasiunii mele pentru regie i-o datorez în totalitate festivalului. Mereu mi-a plăcut să creez ceva de la 0 și mi se pare extraordinar și inimaginabil cum ceva ce am scris în Word pe laptop într-o noapte oarecare a ajuns, datorită festivalului ăstuia, să fie proiectat într-o sală de cinema. Mereu mi-a plăcut să inventez și să scriu povești și, dacă nu era Super, probabil nu aș fi găsit motivația să mă apuc pe bune de căutat echipă, actori, echipament și apoi să filmăm, să trec prin tot procesul ăsta haotic. Deseori, cât timp eram pe platou, mă gândeam „Bă, Bogdane, tu chiar faci asta.” și consider că e un sentiment aparte, un sentiment de care mi-este dor.

Iustin: Da, chiar foarte mult. În primul rând, motivația faptului că am descoperit Super și că într-un final mi-am trimis filmul acolo, asta mă ajută foarte tare. A fost o experiență care m-a maturizat și m-a făcut să mă simt integrat într-o comunitate de oameni cu aceleași pasiuni.

Ce urmează să faci?

Karina: Acum sunt la o facultate de film din Anglia și fac surprinzător de multă matematică. Evident, îmi doresc să rămân în domeniu, mi-ar plăcea să călătoresc și să învăț de la cât mai mulți oameni și cât mai multe culturi, deci aș vrea să fac imagine pentru film documentar.

Paul: Mi-ar plăcea să fac o licență dublă în antropologie și film în Anglia. Momentan, mă găsesc în stadiul în care încă aștept răspunsul universităților în legătură cu aplicația mea.

Bogdan: Nu mă întreba asta, că intru în criză. Evident, glumesc, dar n-am nicio idee. Mă pasionează multe lucruri din domenii diferite și încerc să găsesc un balans între ele, iar gândul că într-un an o să trebuiască să aleg ce să fac cu viața mea mă omoară încet. Pe lângă film, adică actorie sau regie, îmi mai plac și istoria și filozofia.

Iustin: Vreau să studiez regie de film în străinătate. Cumva e trist că trebuie să plec din țară ca să pot să mă dezvolt în domeniul asta, dar în același timp mi se pare o experiență foarte bună și o schimbare necesară.
_

Dacă prietenii noștri super te-au convins, mai ai timp să trimiți scurtmetrajul tău până pe 20 martie. Festivalul are loc la București, în perioada 7-10 iunie. Link pentru înscrieri.